La un moment dat, pe la mijlocul zilei, cineva a inceput sa arunce cu diverse idei, unele dupa altele, fara legaturi aparente si altcineva le-a combatut cu varf si idesat pana la ultima picatura de cafea. N-am retinut prea multe detalii, am prins doar ideeile, le-am testat posibilitatile si apoi le-am lasat sa-si vada de ale lor, in definitiv perfectiunea e un concept pe care nimeni nu-l poate dovedi. Doar calitatea amestecului e esenta evolutiei.
Ma amesteca stari diverse, pe nepusa masa ma iau la tranta, cateodata de unele singure, cateodata toate deodata. Privesc teancul de pahare de plastic odata pline si incerc sa numar teancul : intre zece si douazeci, eroarea-i admisa, perfectiunea e un concept pa care nimeni nu-l poate dovedi.
Intre doua amestecuri incerc sa ma despart cum pot, de-o parte raul, de cealalta binele, caut ambalaje aproape goale, le inghit continutul cu un rest de apa, arunc ambalaje golite de orice continut, repun paharul in stiva, inghit amarul, mai scriu un rand, lunea trece incet, amestecata si ea.
Abisuri 
Un pic de invidie as avea pentru tine, ca poti decanta. Eu lunea nu reusesc sa vad decat raul…De aiai ma culc devreme. De marti, oricate ceasuri rele ar zice unii ca sunt, eu le vad mai mult pe alea bune…
De-ai stii cate eforturi fac sa supravietuiesc zilei de luni … In plus cu o raceala pe cap si o greva de transport saptamana asta a inceput cum nu se poate mai „bine” …