Acadeaua


Stau in varful unei acadele

Si privesc cu vanitate lumea lingandu-se pe bot

Sunt multi gura casca

Li se vede cerul gurii printre dinti.

Ma amuz cerandu-le sa stranga

Cat pot de tare un creion intre dinti

Daca reusesc sa nu-si atinga buzele

Le voi admira poate zambetul imediat dupa.

Daca nu, ii voi consola poate cu o poveste trista.

Stau in varful unei acadele

Si astept sa se topeasca

Viata m-a invatat sa relativizez pana si

Inaltimile.

Anunțuri

13 gânduri despre „Acadeaua

  1. Imi place la nebunie începutul :„Stau in varful unei acadele

    Si privesc cu vanitate lumea lingandu-se pe bot”.
    De fapt îmi place ideea de a sta în vârful unei acadele…deși cred că la un moment dat devine lipicios…

    1. Devine lipicios atunci cand incepe sa se topeasca. Da, si mie mi-a placut ideea, mi-a trecut asa, deodata , prin fata ochilor si, in lipsa de altceva, am prins-o in zbor si am adaptat-o putin la context.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s