Nu, nu era plin, mai erau cateva locuri libere, chiar si cu „fata in sensul mersului”. Nu, nu era nici foarte, foarte murdar, cineva daduse in lehamite cu matura, starnise putin praful, adunase bucatile mari si vizibile si inghesuise restul prin colturi, pe sub scaune si cine mai stie pe unde. Dar in definitiv, cine ar cauta perfectiunea lipsei firului de praf intr-un mijloc public de transport? In mod sigur nu eu, caci eu am trecut de mult de varsta cailor verzi pe pereti, de varsta tuturor posibilitatilor si a viselor inca nespulberate. Privind la tipa de langa mine insa, am simtit cum mi se spulbera dintr-o data toata ordinea atat de ordonata a ideilor deja puse stiva in rafturi si apoi numerotate cu grija, copiate in format electronic cu putinta si trimise undeva „in cloud” ca e la moda. Privind la tipa de langa mine, m-am regasit din nou adolescenta bine randuita care-si cara dupa ea propriile tacamuri la cantina din „Regie” – „servciul obligatoriu la cantina o data pe luna” lasase anumite sechele.
Privind la tipa de langa mine, la ziarul mototolit asezat „cu scrisul in sus” intre ea si scaun, la delicatetea gestului de purifcare inaintea actului propriu-zis de contact cu lumea materiala a mijloacelor de transport public, privind la toate astea si estimand in treacat o varsta relativ bine inaintata, mi-am spus nu fara ceva urma de regret, ca pana si certitudinile se uzeaza odata cu trecerea anilor, ca pana si perceptiile cele mai clare si mai nete asupra lumii in care traim suporta contra-exemple cu drepturi depline.
Privind la tipa de langa mine si la ziarul mototolit, recuperat cine mai stie de unde, asezat „cu scrisul in sus” intre ea si un scaun tocit de atata intrebuintare, m-am intrebat fara sa vreau „ce-o fi mai pur si lipsit de murdaria spatiului inconjurator, scaunul sau ziarul ?”
Desigur, nu mi-a raspuns nimeni si nici nu a fost nevoie, am zambit scurt si mi-am vazut de ale mele ignorand tot restul.
P.S. Credeti ca murdaria e contagioasa?
Abisuri 
Răspunde-i lui maria55c Anulează răspunsul