Ziarul


Nu, nu era plin, mai erau cateva locuri libere, chiar si cu „fata in sensul mersului”. Nu, nu era nici foarte, foarte murdar, cineva daduse in lehamite cu matura, starnise putin praful, adunase bucatile mari si vizibile si inghesuise restul prin colturi, pe sub scaune si cine mai stie pe unde. Dar in definitiv, cine ar cauta perfectiunea lipsei firului de praf intr-un mijloc public de transport? In mod sigur nu eu, caci eu am trecut de mult de varsta cailor verzi pe pereti, de varsta tuturor posibilitatilor si a viselor inca nespulberate. Privind la tipa de langa mine insa, am simtit cum mi se spulbera dintr-o data toata ordinea atat de ordonata a ideilor deja puse stiva in rafturi si apoi numerotate cu grija, copiate in format electronic cu putinta si trimise undeva „in cloud” ca e la moda. Privind la tipa de langa mine, m-am regasit din nou adolescenta bine randuita care-si cara dupa ea propriile tacamuri la cantina din „Regie” – „servciul obligatoriu la cantina o data pe luna” lasase anumite sechele.

Privind la tipa de langa mine, la ziarul mototolit asezat „cu scrisul in sus” intre ea si scaun, la delicatetea gestului de purifcare inaintea actului propriu-zis de contact cu lumea materiala a mijloacelor de transport public, privind la toate astea si estimand in treacat o varsta relativ bine inaintata, mi-am spus nu fara ceva urma de regret, ca pana si certitudinile se uzeaza odata cu trecerea anilor, ca pana si perceptiile cele mai clare si mai nete asupra lumii in care traim suporta contra-exemple cu drepturi depline.

Privind la tipa de langa mine si la ziarul mototolit, recuperat cine mai stie de unde, asezat „cu scrisul in sus” intre ea si un scaun tocit de atata intrebuintare, m-am intrebat fara sa vreau „ce-o fi mai pur si lipsit de murdaria spatiului inconjurator, scaunul sau ziarul ?”

Desigur, nu mi-a raspuns nimeni si nici nu a fost nevoie, am zambit scurt si mi-am vazut de ale mele ignorand tot restul.

P.S. Credeti ca murdaria e contagioasa?

11 gânduri despre &8222;Ziarul&8221;

  1. Cred ca e contagioasa numai murdaria care nu se spala. care nu iese nici cu vanish, nici cu foarfeca, dar iese, foarte repede, la iveala.

    PS Treaba aia „cu scrisul in sus” e o metafora sau chiar sunt eu toanta? Pentru ca am cautat un inteles propriu si nu l-am gasit…dar am nevoie de o confirmare.

    1. Nu nu e metafora, stii, de multe ori ziarele sunt prost tiparite si cerneala se ia. Cum exista si „pagini albe” chit ca din ce in ce mai putine , m-am gandit ca e important sa specific ca ceea ce se afla intre scaun si f….l tipei, erau niste litere tiparite cu o cernela de proasta calitate. Relativ la murdarie, zu cred ca si aia morala se ia uneori. cat de aia fizica,… Se spala cu apa si sapun.

  2. Murdăria este contagioasă.Este peste tot, curge prin toate canalele de comunicare, intră in suflete pana-n cel mai ascuns por, îmbâcsește, anihilind voințe, ștergând modele. Trebuie sa fii imunizat pentru ea, trebuie să te speli des pe ochi pe suflet, pe conștiința și să-i declari razboi cu toate armele pe care le deții.
    p.s. Să știi că undeva, eu te-aș fi votat.

    1. Ma gandeam ca in spatele unui fapt complet anodin, un fapt cat o fractiune de secunda, nu mai mult, in spatele acestui fapt anodin exista o multime de perspective, de interpretari. Semnificatia gestului tinde spre infinit. Murdaria fizica a celorlalti, murdaria fizica care se lipeste de noi si atunci cand avem impresia ca am facut tot ce ne-a stat in putinta sa o evitam, murdaria morala a celorlalti de care incercam (sau nu) a ne indepartam, propria murdarie morala uneori involuntara, alteori nu.
      P.S. multumesc mult, a fost, s-a dus, data viitoare(daca va mai exista) voi incerca sa citesc regulamentul. Regulamentele nu sunt mereu logice, nu, chiar si prin prisma obiectivelor organizatorilor. Dar, cum spuneam intr-un alt comentariu „unde-i lege, nu-i tocmeala”.

      Te mai astept, Maria.

      1. Eu am vrut totdeauna să fug de toată murdăria de care tu ai scris mai sus. Așa mi-am creat lumea mea.Mă agăt de cuvant ca de un mal savator, la mine pe blog sau oriunde găsesc ceva pe placul meu. Nu am crezut ca și-n abisuri poate fi atata frumos. Voi mai veni cu drag!
        ps -Mulțumesc pentru like-uri!Aici nu am scris demult, nu mă descurcam… așa că am ales acolo, unde ai lăsat comentariul, sub un copac cu vise.

      2. Intr-un fel si eu cred ca ma gat de cuvinte atunci cand simt ceva interesant ce trebuie lasat „in urma”. In ceea ce priveste „murdaria” din jur, ceea care se poate spala o clatesc bine, celalalta o ignor, prin cinism.

  3. poate ca delicatetea nedisimulata a gestului de a folosi ziarul cu scrisul in sus ar putea fi interpretabila. atata lipsa de respect fata de rotativa, de redactori si de cititor nu ma poate duce cu gandul la altceva decat ca singura pierzatoare din tramvaimetrou, e domnisoara careia i s-a imprimat pe dos horoscopul, inainte de a-l citi. asta da, murdarie

  4. Nu e contagioasa, decat daca ii permitem noi sa fie… parerea mea e ca murdaria „metaforica” aduce multa prostie celor care iau numai ce ii mai rau din ea… si cea in care nu ai grija de mediu reprezinta ignoranta oamenilor… unii nu se gandesc ca igiena e chiar importanta, indiferent de locatie…

    1. De fiecare data cand ma gandesc le „contagios” vizualizez contactul cu scaunele din mijloacele de transport. Asta ca reprezentatie vizuala a conceptului. Putem ignora faptul ca altii si-au asezat pantofii acolo. Sau nu il putem ignora si atunci ramanem in picioare. Probabil ca asa se petrece si cu mizeria morala. Cine o poate evita o evita. Ignorand-o sau ocolind-o.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s