Valoare


Panoul indica „iesire rapida” si eu nu m-am putut impiedica sa intreb „exista si iesire mai putin rapida?” Se pare ca da, existau iesiri de toate felurile si unele chiar mai lungi si mai incete decat altele.

„Iesirea rapida” te plimba prin tot parkingul, incepand cu subsolul unu si terminand cu greu la subsolul trei. Toate erau luate minutios la intrebari, din lung in lat si lat in lung, pana cand serpentinele isi luau lumea in cap, intre doi stalpi de plastic indoiti si zgariati de atatea treceri disperate.

Era un parking prost conceput, prost indicat, prost iluminat, lifturile-i erau toate-n pana, scarile abrupte ii miroseau a transpiratie si toate dadeau o impresie vizibila de WC public. Oamenii ii urcau scarile abrupte in ritmuri diferite, pe unii ii tinea inca inima si avansau in pas grabit „sa iesim naibii ca ne sufocam”, pe altii ii impingeau multe de la spate dar practic degeaba, ei doar se opreau din trei in trei trepte privind neincrezator in sus „inca un sir de trepte si gata”.

Urcam blestemand ideea de a acoperi soarele de „in sfarsit o duminica adevarata de iunie” cu trei etaje serpuite intr-un parking urat mirositor si imi spuneam ca nici cei cinci euros economisiti „cumparati de la noi si orele in subsoalele noastre vi-s oferite pe gratis” nu meritau chinul scarilor abrupte urcate in ritmuri diverse de oameni diversi, pierduti parca undeva intre prima si ultima treapta, dezgoliti de repere si parca imbatraniti de situatie.

Urcam si imi spuneam ca timpul costa si el, poate chiar mai mult decat cei cinci euros vanturati ostentativ pe la nasul potentialilor cumparatori. Urcam si calculam si nu stiam cum trebuie sa ponderez duminicile si sambetele. Nu puteam dovedi cu fapte concrete dar stiam ca valoram ceva si pe timpul weekendului, poate chiar mai mult decat media saptamanala.

La capatul scarii o sageata desenata stangaci indica la stanga, „spre magazin”, am rasuflat usurata si mi-am continuat calculele pierduta printre rafturi.

E deja seara, „prima adevarata duminica de iunie” e deja pe sfarsite si tot n-am ajuns la o concluzie. Se spune ca timpul costa dar cine poate spune cu mana pe inima exact cat?

P.S. Valoarea timpul vostru e masurabila? Aveti o formula magica de ponderare a zilelor nelucratoare?

Anunțuri

7 gânduri despre „Valoare

  1. Oare pe unde ajungeai dacă luai o ieșire domoală, de exemplu? Sau una normală? Hmmm, nu-mi place traficul, mă deprimă, mă enervează, de aceea cred că voi sfârși locuind undeva șa țară. Când ajung în București, mi se pare că așa arată infernul, am pățit-o de fiecare dată pe faimoasa centură bucureșteană, am încărunțit. Parcările subterane le evit, pe cât posibil. Îmi măsor timpul în chestii pe care le fac și-mi aduc satisfacții, și pierderi (de timp) care îmi produc frustrări. Apoi, încerc să nu mai pierd alte clipe prețioase în starea aia, de ciudă și nervi. Dar cercul e vicios, ca alte cercuri… 🙂

    1. Problema este ca nu existau iesiri „normale” ca tare le-as fi luat. Problema este ca nu prea pot evita parcarile, doar sa iau autobuzul si acolo apar alte frustrari. Relativ la valoarea timpului pierdut: ma gandesc ca este in stransa legatura cu nivelul frustrarii generat de viciu, nu? Ca o formula precisa de calcul n-am gasit. Mai ales pentru weekend. Chit ca si in timpul saptamanii pierd enorm de mult timp in transport (cam trei ore)

      1. Cu o formulă precisă de calcul nu pot să ajut, într-un fel mă și bucur, atât mi-ar lipsi, să-mi pot măsura exact destrămarea. 🙂
        Toți pierdem timp, eu am un stil, de-mi vine să-mi trag palme, zilnic!

      2. Eu uneori imi zic ca defapt totul e relativ, ca orice pierdere e un castig. Ca neavand cum dovedi ca pierd pot foarte bine defapt sa castig.

  2. La un momendat începusem să-mi calculez timpul în funcție de cât aș fi putut să lucrez într-o oră. Și eram pe punctul de a îmi pierde identitatea…Acum nu mă mai gândesc la valoarea timpului. Încerc doar să îmi îndeplinesc sarcinile obligatorii și să opresc ceva și pentru mine. Uneori îmi iese…alteori nu.

    1. Eu cred ca timpul, prin definitie, nu are o valoare intrinseca, si-o capata prin fiecare act realizat de altii. In termeni stiintifici valoarea este definita drept utilitatea raportata la cost.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s