Panoul indica „iesire rapida” si eu nu m-am putut impiedica sa intreb „exista si iesire mai putin rapida?” Se pare ca da, existau iesiri de toate felurile si unele chiar mai lungi si mai incete decat altele.
„Iesirea rapida” te plimba prin tot parkingul, incepand cu subsolul unu si terminand cu greu la subsolul trei. Toate erau luate minutios la intrebari, din lung in lat si lat in lung, pana cand serpentinele isi luau lumea in cap, intre doi stalpi de plastic indoiti si zgariati de atatea treceri disperate.
Era un parking prost conceput, prost indicat, prost iluminat, lifturile-i erau toate-n pana, scarile abrupte ii miroseau a transpiratie si toate dadeau o impresie vizibila de WC public. Oamenii ii urcau scarile abrupte in ritmuri diferite, pe unii ii tinea inca inima si avansau in pas grabit „sa iesim naibii ca ne sufocam”, pe altii ii impingeau multe de la spate dar practic degeaba, ei doar se opreau din trei in trei trepte privind neincrezator in sus „inca un sir de trepte si gata”.
Urcam blestemand ideea de a acoperi soarele de „in sfarsit o duminica adevarata de iunie” cu trei etaje serpuite intr-un parking urat mirositor si imi spuneam ca nici cei cinci euros economisiti „cumparati de la noi si orele in subsoalele noastre vi-s oferite pe gratis” nu meritau chinul scarilor abrupte urcate in ritmuri diverse de oameni diversi, pierduti parca undeva intre prima si ultima treapta, dezgoliti de repere si parca imbatraniti de situatie.
Urcam si imi spuneam ca timpul costa si el, poate chiar mai mult decat cei cinci euros vanturati ostentativ pe la nasul potentialilor cumparatori. Urcam si calculam si nu stiam cum trebuie sa ponderez duminicile si sambetele. Nu puteam dovedi cu fapte concrete dar stiam ca valoram ceva si pe timpul weekendului, poate chiar mai mult decat media saptamanala.
La capatul scarii o sageata desenata stangaci indica la stanga, „spre magazin”, am rasuflat usurata si mi-am continuat calculele pierduta printre rafturi.
E deja seara, „prima adevarata duminica de iunie” e deja pe sfarsite si tot n-am ajuns la o concluzie. Se spune ca timpul costa dar cine poate spune cu mana pe inima exact cat?
P.S. Valoarea timpul vostru e masurabila? Aveti o formula magica de ponderare a zilelor nelucratoare?








Lasă un comentariu