Iar am primit un sut si m-am indepartat. Sunt mai in urma decat ieri si privesc prezentul prin repere deja perimate.
Am fost initial sloi si m-am picurat de cateva ori, tot intrebandu-ma. Intre doi picuri am incercat sa-mi raspund « probabil sensul, probabil non- cuvintele, probabil stilul, probabil totul sau probabil nimic ».
Am devenit pe urma apa « toate trec » si mi-am vazut linistita de curgere « acelasi sens, aceleasi non-cuvinte , acelasi tot transformat in nimic ».
Am testat mai apoi disparitii de tot felul : printre randuri, printre frunze, printre stropi reci si desi, in spatele oglinzii geana peste geana cu acelasi, mereu acelasi, rezultat : in disperare mereu aceeasi eu, in bucla, in spirala, in spatele metaforelor, din inima.
Intr-un final m-am consolat cu situatia, perceptiile sunt relative si explicatiile nu fac dacat sa le accentueze non-sensul intrebarii.
Abisuri 
Răspunde-i lui Batoane tropicale cu mango și căpșuni – Daniella cookies Anulează răspunsul