Iar am primit un sut si m-am indepartat. Sunt mai in urma decat ieri si privesc prezentul prin repere deja perimate.
Am fost initial sloi si m-am picurat de cateva ori, tot intrebandu-ma. Intre doi picuri am incercat sa-mi raspund « probabil sensul, probabil non- cuvintele, probabil stilul, probabil totul sau probabil nimic ».
Am devenit pe urma apa « toate trec » si mi-am vazut linistita de curgere « acelasi sens, aceleasi non-cuvinte , acelasi tot transformat in nimic ».
Am testat mai apoi disparitii de tot felul : printre randuri, printre frunze, printre stropi reci si desi, in spatele oglinzii geana peste geana cu acelasi, mereu acelasi, rezultat : in disperare mereu aceeasi eu, in bucla, in spirala, in spatele metaforelor, din inima.
Intr-un final m-am consolat cu situatia, perceptiile sunt relative si explicatiile nu fac dacat sa le accentueze non-sensul intrebarii.
Abisuri 
Sper că ai condensat întâmplarea şi ai devenit de gheaţă.
As zice mai degraba ca am lasat apa sa se evapore de tot si mi-am continuat testele. N-am ajuns la nici un raspuns definitiv dar m-am consolat cu ideea dand vina pe relativitatea perceptiilor vizavi de realitatea doar faptelor.
Mă recunosc cumva în tine şi în scrierile tale. Şi eu dădeam teste celor din jur. Şi câştigam … experienţă.
Da, orice sut in fund e un pas inainte, mi-a devenit slogan deja.