Concentrari difuze imping de la spate ganduri impiedicate. Alunecand spre deal dorintele, se preling daramate de caldura. E atat de tare luni incat se anunta deja canicula.
De cu seara duminicii, noaptea i s-a topit pana spre orele trei cand a intrat la banuieli. Dimineata a gasit-o scursa si trasa la fata, i-a propus un suc de portocale acru si a impins-o, cu geanta cu tot, spre un vagon lung, plat si dens de lume. N-a suportat densitatea si a coborat la prima. A luat-o catinel la picior pana a dat de pietre si apoi si-a aruncat sandalele una cate una. A fluierat apoi lung, a paguba, cineva a auzit-o si i-a propus o scobitoare. N-a ratat ocazia, a sprijinit-o cu forta pana i-a dat de cap si apoi si-a reluat calea. La un moment dat i s-a aratat o batatura si, pentru ca nu avea nici urma de pansament, a incercat s-o ia cu binisorul. Din vorba-n vorba au ajuns la un compromis, l-au semnat cu degete umezite de soare si-a vazut fiecare de ale ei.
Intr-un sfarsit, capatul s-a prezentat cu indulgenta-i matinala tipica. De data asta i-a zambit voios si i-a raspuns la salut urandu-i o zi perfecta. A zambit amar si s-a gandit fara sa vrea la sucul de portocale acru. A cerut o cafea fara cofeína si a asteptat putin sa-i treaca.
Si ce credeti, i-a trecut?
Abisuri 
Adică tot nu-ţi place? Ciudată eşti: dacă nu te salută nu-ţi place, dacă te salută – idem.
Ce să-ţi treacă? Bătătura? Sper că da. Alfel ar fi şi dureros nu doar acru.
Pai stii tu, niciodata multumiti cu ceea ce avem. Chit ca eu am spus intotdeauna ca prefer un pulover gros (;-). Nu, batatura am rezolvat-o, mahmureala de luni, bat’o vina !