M-am impiedicat deodata de-o silaba. Am masurat-o din priviri o buna bucata de timp si am tras o prima concluzie. Silaba era perfecta. Nici prea lunga-lunga.
Nici prea scurta-scurta. Era o silaba exact asa cum multi si-ar dori sa le iasa in cale. Privind-o cu ceva mai multa atentie am remarcat lucruri din ce in ce mai interesante. Silaba era si asortata la cuvintele inconjuratoare si buna la toate lipsurile. Caci cuvintele incepeau in general toate cu acelasi sens iar silaba se potrivea de minune undeva la mijloc, intre semnul mirat si semnul usurat.
Scutarandu-mi ganditoare praful din genunchii pantalonilor gri una cu astfaltul mi-am depus candidatura la cuvinte si tocmai ce m-au anuntat ca aproape mi-au acceptat-o. In „caz ca”, se vor petrece lucururi din ce in ce mai interesante. Va imaginati cum ar suna o reclama la echilibrul precar vazut prin prisma cailor verzi de pe pereti pusi cap la cap, unul pe fata si altul pe dos, si asta in ciuda cererilor imbacsite de atata amar de situatie? Eu nu-mi imaginez dar tare-s curioasa.
Abisuri 
Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul