Intr-o perfida zi de miercuri (de ce perfida? explicatie dovedita stiintific n-am gasit dar definitia mi se pare pentru moment compatibila cu starea) m-au apucat pandaliile. Nu m-au apucat ele de capul lor, le-am cautat intr-un fel diabolic. Cu lumanarea.
Intai am pus ceaiul la facut si vreo doi biscoti intr-o farfurie plata. Alba. Apoi am turnat ceaiul intr-o cana inalta. Neagra. Apoi am pus miere si am amestecat cu o lingurita de marime medie pana s-a topit. Mierea. Si numai apoi m-am asezat la masuta ovala din fata televizorului (plat dar cu o oarecare vechime) si am apasat de butonul „on” de la telecomanda alba asezata de cu seara in fix capatul teancului de reviste inca necitite.
Si atunci am vazut albastru in fata ochilor, un albastru superb, genul acela de albastru „cer senin fara pic de nori”. La inceput m-am bucurat „s-o fi razgandit vara si a uitat sa ma tina la curent” apoi am privit la termometru si am revenit la starea de toamna timpurie. Am mai apasat pe cateva butoane, albastru a persistat si el, la fel de plat-monoton ca si vuietul nationalei nu departe de fereastra larg deschisa. Am format un numar invatat pe de rost si am dat (ca din intamplare ?) peste cea mai proaspata salariata care, cu bunavointa detasata printre liniile „scriptului” a „facut tot posibilul” in circa patruzeci de minute si a sfarsit prin a ma anunta cu candoarea tipica a omului ridigizat de reguli si texte pre-fabricate „nu exista alta solutie”.
Aveam eu o banuia dar ma hotarasem totusi sa caut un strop de logica pe care (bineinteles) nu l-am gasit nici cautandu-l cu lumanarea . Rezultatul : ori reziliez ori arunc cu bunastiinta televizor plat bun-bunut la cosul de gunoi din motive de incompatibilitate „pai da, normele avanseaza, HDMI-l 1.1 este de mult perimat”.Si atunci m-am gandit (fara sa vreau), ce-ar fi daca si noi, oamenii, fiinte (cat de cat) rationale, ne-am arunca toti batranii la gunoi din … lipsa de compatibilitate cu standardele momentului.
Dupa zeci de mii de teste si manipulari diverse am pierdut pana si starea de albastru – cer – de – vara. Acum ma uit disperata la un ecran negru – pana – de – corb si ma intreb daca nu cumva am cazut in cap la aterizare. Ca alta explicatie mai logica n-am gasit.








Răspunde-i lui Cuvânta Anulează răspunsul