Matur cuvinte. Frunze moarte, ingalbenite de stare. Perpetuitate imbatranita de veri caniculare. Caut puncte si gasesc doar virgule. Ma adaptez, sterg cu guma prea-plinul : stop si de la capat. Frazele imi plang, stropi degeaba mi se scurg pe obraz, ignor totul cu ochii stransi, negrul se altereaza in puncte. Dese. Stele?
Matur senzatii. Flori uscate, palite de lipsuri. Fragezime decadenta ignorata cu bunastiinta de primaveri ploioase. “Toate la timpul lor” mi se sopteste de pe margine. Si ce daca nu pot? Regulile exista pentru a fi aplicate. Oare ?
Matur cu mine printre multe altele. Efemeritate cu acte in regula, lupele sunt in ruptura de stoc. Printre fire de praf ma pierd incet dar sigur. Vantul ma petrece lasand loc ploii. Sunt iar toamna?








Lasă un comentariu