Abisuri

În căutarea adevărului interior

Curatenie

Matur cuvinte. Frunze moarte, ingalbenite de stare. Perpetuitate imbatranita de veri caniculare. Caut puncte si gasesc doar virgule. Ma adaptez, sterg cu guma prea-plinul : stop si de la capat. Frazele imi plang, stropi degeaba mi se scurg pe obraz,  ignor totul cu ochii stransi, negrul se altereaza in puncte. Dese. Stele?

Matur senzatii. Flori uscate, palite de lipsuri. Fragezime decadenta ignorata cu bunastiinta de primaveri ploioase. “Toate la timpul lor” mi se sopteste de pe margine. Si ce daca nu pot? Regulile exista pentru a fi aplicate. Oare ?

Matur cu mine printre multe altele. Efemeritate cu acte in regula, lupele sunt in ruptura de stoc. Printre fire de praf ma pierd incet dar sigur. Vantul ma petrece lasand loc ploii. Sunt iar toamna?

8 răspunsuri la „Curatenie”

  1. Avatar greenleaffy

    Când vezi like-ul meu să auzi din partea mea și toate cuvintele de drag și laudă pentru ce-ai scris pe care nu mereu ți le las într-un comentariu. Mă bucur mult că știu de tine. Și că ești prietena mea.(Ești , nu-i așa?)

    1. Avatar abisurile

      SUNT ! Cu toata inima. SI iti multumesc si tie ca existi. Sunt nascuta toamna devreme de aceea simt tranzitia intr-un fel deosebit, un amestec de melancolie tristete greu de definit.

  2. Avatar irealia

    Ești o doamnă-n toamnă! 😉

    1. Avatar abisurile

      Ce bine ai rezumat, nici nu stii cata dreptate ai. Chit ca „doamna” ma face sa ma simt batrana. Si „toamna” ma trimite la „tomnatica”. Dar adevarul nu poate fi ascuns, il simt in fiecare zi pe propria-mi piele.

      1. Avatar irealia

        Te rog să nu-mi răstălmăcești vorba! 😉 Eu însămi sunt o doamnă, fără să fiu bătrână decât la ocazii, iar toamna am văzut prima lumină a zilei…

      2. Avatar abisurile

        Deci : sa eliminam batrana tomnatica din peisaj !

  3. Avatar psi

    sun iar toamna? nu eşti ci suni… eşti suma cuvintelor, fie ele şi prinse de brumă, măturate, adunate.

    1. Avatar abisurile

      Sunt sonerie ! Simt venirea pana-n maduva oaselor. Venirea e trecere. Suma venirilor de la un an la altul nu scade. Si nu ramane constanta.

Lasă un răspuns