Merg cu ochii inchisi printre senzatii, lasand unicitatea pe seama celorlalti, considerand doar ca repetivitatea e probabil statistic prezenta, pentru cine are ochi sa o vada.
Pe baza principiului cardinalitatii multiple intre forma, continut, senzatii si interpretari consider viata ca un rezervor nelimitat de « de toate pentru toti, in vrac » si aplic « per global » postura « nisnai-ului » in ceea ce priveste relativitatea propriului adevar « o fi, dar cine poate dovedi ca inversul nu-i cel putin la fel de valabil ? »
Din acest motiv, si numai din acest motiv , cand cineva mi-a cerut o parere relativa la evenimentele din Siria, am intrat intr-o bucla infinita de “if-uri » si else-uri” fara urma evidenta de “until go to”. Si de atunci tot incrementez in cautarea unei posturi cel putin temporar ideale.
P.S. Pentru a nu-mi sari randul la punctul de vedere, m-am declarat … “divisée”.
- pe motivul ca stiu cum e cand ii astepti pe americani cu sufletul la gura
- pe motivul ca nu mi-a placut niciodata capra vecinului.
In trecere am observat ca „per global” raspunsurile au evitat mai mult sau mai putin intrebarea pe motivul ca “decizia e deja luata” ceea ce mi-a netezit putin lasitatea non-atititudinii in fata gravitatii faptului.
