Inceput. O explicatie.


De-ar fi sa explic, nu m-as putea face inteleasa. Caci precizia sta fix in detalii iar detaliile …mda, detaliile, ei bine detaliile imi place sa cred ca sunt bine ascunse indaratul metaforelor. „E vremea exceptiilor” mi-ati putea spune si nu v-as putea contrazice, intotdeauna exista momente speciale, acele momente un pic altfel, un pic pe dos, prea plinul spumegand pe langa, fix-inversul ca argument, contra-curentul doar asa, „de-al naibii”.

De-ar fi sa explic ar trebui sa incep prin a clarifica anumite principii initiale „cercuri, spirale, puncte”, si tor felul de alte forme infipte fix in fata fondului, paravane voite, o izbucnire „si ce-ar fi daca”, un mijloc la dispozitie „cuvinte, da, dar nu numai cuvinte”, si apoi … apoi tot restul. Restul cotidian, depedenta intr-o crestere lineara, prea-plinul aruncat in spatiu, pera-profundul expus public „stiu, sunteti multi care nu sunteti siguri de sens” dar, in definitiv, ce daca va inselati? In definitiv ce daca considerati propria interpretare drept posibil adevar? In definitiv senzatiile conteaza. Caci la originea tuturor cuvintelor au fost intotdeauna senzatiile, intr-un fel sau altul.

De-ar fi sa explic cum a fost prima si prima oara … v-as zapaci de tot. Caci prima si prima oara a fost dincolo de metafore, a fost practic fara metafore, practic jurnal, practic de-a dreptul intim, intim cu perdetule fine, timide, practic exceptie. Imi aduc aminte, era o zi ploioasa de iunie, o duminica plictisitoare pe la ora zece, stiri in bucla, miros de vinete coapte, rufe claie asteptandu-si randul „e pacat mama sa speli in zi de sarbatoare”, o pisica catarata fix unde nu era necesar, o alta sforaind. Prima si prima oara a fost anonim, un anonim binevenit, povestit in cuvinte pe acadea si apoi aruncat in spatiu.

De-ar fi sa explic de ce … ar insemna sa lungesc intimul la maxim, sa expun „de ce-ul” generat de starea de negru dincolo de limitele acceptabile pentru nuantele de gri – si apropo de asta, am inceput negru, am continuat gri, am trecut prin stari de verde praz si  de catava vreme am impresia ca stagnez intr-un fel de culoare greu de definit.

De-ar fi sa compar cu un altfel de inceput m-as fastaci de tot. Nu stiu daca am mai avut un astfel de inceput. Inceputul visat, evadarea! In general mi-e frica de reactiile generate in urma inceputurilor impuse si cand e vorba de inceputuri impuse incerc  sa traiesc doar momentul prezent. Prima zi de scoala a avut numarul cinci, pe undeva pe la poalele Tampei si a fost cumva impusa, eram mult prea mica pentru a evita anticiparile. Atunci am inceput sa ma calesc. Si inca continui.

Aceasta a fost un fel de explicatie. A unui fel de inceput. Un inceput unic si complet incomparabil. Nu sunt convinsa ca am reusit sa fac o exceptie de la regula (stiu, vremea exceptiilor m-a ocoloit si de data asta ). Celor ce au reusit sa inteleaga ceva le multumesc din inima si le propun sa sustina alte inceputuri.

Acest articol participa la Blogal Inititive – prima zi de blogging.

2 gânduri despre &8222;Inceput. O explicatie.&8221;

  1. intotdeauna inceputurile sunt sovaitoare, surprinzatoare, uimite chiar si ele de ceea ce se intampla. culorile alterneaza ca si starile, e greu sa dam o culoare generala. la tine as zice ca e mai degraba cald sau rece, racoare sau vant uneori :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s