În deșert

Are trei neveste și un resort de corturi de categoria lux, în plin deșert. Ne toarnă un ceai îndulcit cu miere dintr-un vas în formă de girafă. Cănițele sunt de porțelan și au o toartă mică. Îl întrebăm de copii, are vreo șase, câte doi de la fiecare nevastă. Sunt încă mici, doar trei merg deja la școală. Mai toarnă un rând de ceai și cere o girafă nouă. Și nevestele? Cum se împacă? Se ridică în picioare și privește, tăcut, deșertul. Acolo unde cerul atinge nisipul, un vultur bătrân își ia zborul.

2 răspunsuri la „În deșert”

dumitruichim

mai 5, 2026

Felicitări și mulțumiri! Vă trimit și eu ceva!

Dumitru Ichim

ECUAȚIE-N ALTOI

Abia ne-am despărțit,
(dar cuvântul nu e bun, da?
Prin geamurile lui sparte cei 50 de ani
făcuseră curentul regăsirii,
exact precum semnul de carte, nu?)
Deci, abia ne-am rămas noi,
și dacă nu ar fi fost pescărușii, cei doi
de pe tortul nostru de nisip,
după cum sufla marea
în ce tu ai zis că ar fi dorința noastră
poate că unul pe altul sorbind
cu setea albastră
pân’ la ultimul colind
nici noi nu ne-am mai fi rămas…
Doi din unul,
socotească-ne alunul,
adică unul din doi,
să ne poarte-n floare prunul
cu luceafăr în altoi;
zi și tu, mai bine-o spui,
eu propun ca fiecare
ce-am rămas din nerămas
să-și bea pescărușul lui
cu aceeași sărutare.