Pe o margine de lume
Adun cu matura resturile zilei de ieri
Privind de departe
Apusul îmi pare prăfuit
Apuc un făraş şi-l trag de coadă
Până se scutură tot praful
Apoi ascult între două foşnete
Vântul târându-se
Şi miros între două rafale
Timpul trecându-se.
Abisuri 
Aspiră. Mătura nu adună totul. În plus, aspiratorul vâjâie și te scutește de foșnete sufletești.
Mai, mai …Ntz, ntz, pai tocmai linistea e sarea si piperul capatului.
On/Off. E un buton pe undeva pe-acolo…
….resturile zilei de ieri le-am amestecat cu cele de dimineaţă. Prea semănau! Acum pe făraş aşteaptă ora 12.15, într-o frimitură. Nu mi-a plăcut ce s-a întâmplat atunci, şi m-am gândit să o arunc la coş. Cred doar că din minte nu va pleca uşor. Degeaba încerc.
Arunc-o fara ezitare ! Fara regret. Da firimiturile la fluturi si fluturii lasa-i sa zboare. Totul se ttransforma. Pana si resturile.
Nu-mi place mirosul timpului care „se trece”. Cum este la marginea lumii tale, îmi spui și mie?
Este vineri.
Știi că-mi place de mor acest răspuns al tău, nu-i așa?
Asa e 😉