Urma de cerc


Sa ne dezbracam incet de cerc.

Intai sa-i aruncam razele,

Una cate una, numarand in gand

Douazeci-si-trei, douazeci-si-patru, douazeci-si-cinci

Sa-i taiem diametrul in patru parti egale

Arcuindu-i sprancenele fix pe mijloc

Si imediat dupa, sa-i descoperim centrul

Acoperind punctul cu o guma

Apoi sa privim teancul de linii si arcuri

Dintr-o perspectiva diferita

Si sa asteptam sa treaca.

Apa trece, pietrele raman.

Ca si urmele.

Sa ne intoarcem realitatea

Cu fundul in sus

Si apoi sa-i cautam directia.

Ca si cercul devenit linii

Perspectiva e specifica

Punctului de vedere

Caci in spatele fiecarei linii

Se ascunde defapt

O urma de cerc.

Acest articol a fost scris pe o tema sugerata de Psi-luneli.

32 de gânduri despre „Urma de cerc”

      1. Eu sunt mai leneş din fire şi intuiesc mai degrabă un soi de plictiseală. Şi totuşi, nu la toţi le cad mere în cap ca lui Newton aşa că nu pot pune pe seama scobitului în nas transformarea mişcării rectilinii a pistonului în mişcare de rotaţie prin bielă-manivelă. Doar că e luni şi îmi e lene…

  1. Noi. multimea punctelor, asezati la egala distanta – iubirea pentru scris – de un punct fix, clubul psi, formam un cerc care, dincolo de inflexiunile specifice… lasam urme!
    Urma ta in cercul nostru mi-a placut si azi! 🙂
    O saptamana frumoasa!

      1. aoleoooo câtă geometrie! nu-i cam mult pentru ziua de luni?
        pisichii nu i-a plăcut niciodată matematica, cita! 😀

  2. deci… fiecare linie dreaptă are în propria-i umbră un semn de îndoială…
    cuget, deci exist! mă îndoi… precum un arc de cerc şi dacă mă uită lombosciatica, senectutea şi catabolismu, am şanse să mă îndrept…

    de ce creezi tu mâţului pervazier dependenţe de-astea geometrice? 😀

    1. Da, totul e realtiv si orice „fund in sus” are o explicatie. Explicatia figurilor de stil, geometrice, este taman urma … cercului… si ea tot geometrica. Un pic de miscare nu strica.

      1. vorbeşti unei pisici care, ca toate pisicile, preferă nemişcarea! hmm…. şi tocmai în zi de luni când nici iarba nu creşte. 😀

      2. s-a mai îndreptat şi vremea şi termometrul semn că, aşa cum spuneai, în spatele oricărei linii drepte este o urmă de cerc! 🙂
        iar primele zăpezi s-au dus să doarmă, gonite de cutremure, cred…

  3. „Se desenează pe nisip un cerc
    după care se taie în două,
    cu acelasi băț de alun se taie în două.
    După aceea se cade în genunchi,
    după aceea se cade în brânci.
    După aceea se izbește cu fruntea nisipul
    și i se cere iertare cercului.
    Atât. ”

    Nichita Stănescu – Lecţia despre cerc

    …la asta m-a dus gândul citindu-ți, dar mai ales, ghicindu-ți urma de cerc! 🙂

  4. Dacă m-aş dezbrăca de cerc,
    n-ar mai rămâne decât o cruce,
    ori un ics
    şi nici urmă de cerc!
    Ci doar o uşoară alunecare în absurdul punctului ce uneşte
    o linie, cu o alta.

Lasă un răspuns la abisurile Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.