Sa ne dezbracam incet de cerc.
Intai sa-i aruncam razele,
Una cate una, numarand in gand
Douazeci-si-trei, douazeci-si-patru, douazeci-si-cinci
Sa-i taiem diametrul in patru parti egale
Arcuindu-i sprancenele fix pe mijloc
Si imediat dupa, sa-i descoperim centrul
Acoperind punctul cu o guma
Apoi sa privim teancul de linii si arcuri
Dintr-o perspectiva diferita
Si sa asteptam sa treaca.
Apa trece, pietrele raman.
Ca si urmele.
Sa ne intoarcem realitatea
Cu fundul in sus
Si apoi sa-i cautam directia.
Ca si cercul devenit linii
Perspectiva e specifica
Punctului de vedere
Caci in spatele fiecarei linii
Se ascunde defapt
O urma de cerc.
Acest articol a fost scris pe o tema sugerata de Psi-luneli.
Lasă un răspuns