SUA – impresii


In prima zi am cumpărat două kilograme de cireșe de la niște mexicani într-o parcare de supermarket. Cireșele se vindeau “în vrac” din portbagajul unei dubite roșii, aveau gust dar n-aveau forma perfecta. Dar asta mi-era complet egal,  Prețul era derizoriu.

DSC03688

A doua zi am vizitat un muzeu proaspăt deschis și am întâlnit oameni pasionați de viață și de muncă. Nniste pensionari cu “norma întreagă”.  De te vedeau interesat, te abordau cu zâmbetul pe buze și se puneau la sfat. “Cum am inventat noi primul hdd” , de exemplu. Muzeul storcea la greu amintiri, de la cartela perforata până la originea “spam-ului”.

La plecare ne-am cumpărat un sandwich bio și un suc. În drum spre “casa” am trecut puțin prin parking-ul “Google” și acolo ne-au podidit emoțiile. Am oprit “tancul” vreo cinci minute și am stat asa, “doar să simțim de unde ni se trag toate”.  Și chiar am simțit. Nu erau multe mașini în parking și sentimentul era deplin.

Apoi am vrut să simțim și oceanul, la Santa Cruz. Îl văzusem de-atâtea ori în filme. Era o plajă imensă cu nisip fin și mulți pescăruși înfrigurați stăteau grupați pe sub un pod de lemn “ca acela din filme, unde se ascund cadavrele”.

Ne-am descălțat și de pantofi și de șosete și am simiți apa. Era enervant de rece. Nu departe, sub pod,  niste foci se tăvăleau la soare scoțând niste sunete ciudate. Am pus obiectivul la maximum și ne-am rugat să nu bată vântul. N-a bătut.

DSC03935

Seara am băut bere pe marginea piscinei, am simțit un cutremur și am văzut o urmărire din elicopter. Apoi ne-am uitat la poze și am râs. „Ce-am fost și ce-am ajuns… „.

Cu siguranță Silicon Valley mi s-ar potrivit mănuș. Stilul, oamenii, peisajele, ocupațiile. Și în primul și în primul rand aerul de libertate eliberat de necesitatea de a creea cu orice preț.

Până una alta n-am inventat nimic dar vreau să cred că timpul le vă rezolva pe toate.

A opta zi am ajuns în plin deșert. Era o căldură grea, apăsătoare. Pe un afiș erau indicate toaletele iar benzina avea preț dublu. Dar cum ar fi fost dacă am fi picat în pană la 52 °?”

Ar fi fost aiurea rău. Am făcut plinul.

DSC04271

Valea Morții am traversat-o repede, dunele le-am văzut de departe, culorile le-am luat ca amintire. Am fi vrut să ajungem și la 80m sub nivelul mării dar n-a fost să fie, făcusem deja insolatie și nu merita să întindem ața și mai tare.

DSC04458

La Las Vegas am mâncat aproape dormind o porție XXL, într-un supermarket. Era singura posibilitate. Apoi am urcat in cameră si am pornit jacuzzi. Dar am apăsat pe butonul care nu trebuia. Apa a zvâncnit din toate găurile. Am avut noroc cu prosoapele. Apoi a fost cald, bine și cu multe bule. Lipsea doar șampania. Odată ajunge țăranu’ …

DSC04279

Apoi ne-am uitat pe geam. Priveliștea era frumoasă, colorată.  Dimineața am realizat că privisem un parking gol.

A zecea zi am ajuns in Grand Canion. Era sus de tot, 2500 de metrii deasupra nivelului mării și era  intr-un fel de pâclă. Pozele au ieșit bine, aparatul era probabil un aparat anti-pâclă.

DSC04340

Seara ni s-a făcut foame. Am căutat un restaurant, l-am găsit, am intrat, am întrebat daca erau locuri, ni s-a spus „încă, da”. Ne-am găsit locurile și am comandat niste pui cu spaghete. Negăsind puiul, am semnalat. Chelnerița, amerindiancă, s-a scuzat de zece ori și ne-a oferit o supă gratis.

Apoi am luat avionul și, după 5 ore, am ajuns la New York. Cel mai mult și mai mult în New York ne-a plăcut parcul Bryant. Un patrat verde situat fix în buricul târgului, între zgârie nori. Cu multe, multe scaune răsfirate un pic cam peste tot. Inspirat, probabil, după „Jardin du Luxemburg”.

DSC_0479

Când apucam să gasim un scaun liber priveam oamenii, lucrurile, locurile, avionele, zgârie-norii, vârfurile zgârie-norilor, traficul, zgomotul.

Dacă nu știți cum e să privești zgomotul, dați o tură prin New York și veți înțelege.

Într-un amurg ne-am hotărât să vedem orașul de sus. Ne-am cumpărat bilet, am stat la coadă, am intrat într-un lift cu mulți oameni, ni s-au înfundat instantaneu urechile, ne-am rugat să nu rămânem blocați, am numărat repede până la o sută, am coborât, am mai luat un lift și apoi am ajuns într-o mulțime curioasă de oameni care dădeau ture-ture să vadă orașul din toate părțile. Ne-am alăturat și noi mulțimii și am dat vreo trei rânduri de ture până când a căzut seara și am umplut de tot memoria aparatului foto.

DSC04696

Apoi am coborât, ne-am luat o pizza la pachet și am mâncat-o în camera de hotel.

34 street colt cu Madison Avenue.

Era sfârșitul lui mai și pregătirile pentru 4 iulie abia începuseră.

2 gânduri despre „SUA – impresii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.