Sa lasam sa curga norii
Pic cu pic
Pana la urmatoarea ploaie
Adevarata
Sa nu mai ramana nimic.
Sa-i rascolim intens in adancuri
Cu un bat putrezit
Pana la urmatoarea vara caniculara
Sa nu mai ramana nimic.
Sa-i lasam sa se scurga incet
Strop cu strop
Pana la urmatorul inghet
Sa dam drumul vantului sa bata
Razlet.
Sa-i lasam apoi sa-si strige mirarea
Fluierand a paguba
In gura mare, deziluziile sa curga
Incet la vale
Sa le analizam in treacat
Consistenta flasca
Intrebandu-ne inocent-voit
Daca dorind cu atata insistenta
Aproape totul
N-am obtinut in definitiv
Mai nimic.
Abisuri 
„În definitiv” nu încape nici măcar sfârșitul. Fiindcă până și în definitiv s-a strecurat îndoiala.
Chiar crezi ?
Indoiri cu apă de ploaie. 🙂
Evaporata… Cine mai poate dovedi ceva?
Nu e pe crezutelea…e pe simțitelea.
Simti minunea?
Deci, să nu ne mai dorim nimic
să răscolim doar un pic
până ies la iveală
deziluzii de iarnă, de vară
să le bată vântul care
ieri fluiera a pagubă.
Sigur mâine va fi o nouă mirare
Sa nu ne mai dorim decat un pic mai mult
Imaginand totul drept referinta relativa.