@ Sam Roach
Bărbatul a aruncat o explicație scurtă. Publică. Apoi a privit în urmă și a oftat. Orice fel de decizie îl golea de el, lăsându-l undeva între două stări. Se simțea tras de mânecă de zeci de întrebări contradictorii, de zeci de posibilități ratate. Se simțea lăsat undeva între el și ceilalți, o imagine deformată de prea multele și mult prea rapidele interpretări. Se simțea trădat de conștiința colectivă trasată de prea multele și mult prea rapidele interpretări.
Se simțea golit de el și apoi aruncat că un prezervativ consumat. Se simțea singur și laș, un punct involtuntar înainte de termen. Înainte de cuvine. Linie trasă cu apăsarea celorlalți peste multe alte (posibile) cuvinte. Gumă roasă de asperitățile prea multelor pagini mototolite și apoi aruncate într-un coș de gunoi „special maculatură”. Mult prea prezenta maculatură înconjurătoare. Aparent nesemnificativa maculatură generată de mult prea repetatele-i non-decizii.
Se simțea un nimic abstract, imposibi de redat. Nimicul actului provocat de conveniențele în rigoare. Nimicul non-actului propriu.
Bărbatul s-a lepădat într-un sfârșit de femeie, și-a șters o lacrimă în treacăt și apoi și-a văzut de ale lui. Aparent nestingherit. Aparent stăpân pe situație. Aparent mulțumit de turnura lucrurilor. Aparent el. Ca întotdeauna, aparent el.
Abisuri 
Lasă un comentariu