Merele


Merele priveau lumea rascoapte. Avusesera o vara putreda si se cam lasasera doborate de raze. Dincolo de stropii reci si grei isi regretau acum tacerea din spatele frunzelor ingalbenite de situatie.

Vantul imprastia ganduri printre ramuri golite de sens, admonestandu-le tacerea in mod tacit.

Era deja mult prea tarziu si mult prea departe. Le trecuse vremea de tot.

Acest articol se doreste un posibil raspuns la psiluneala saptamanii in curs.

16 gânduri despre &8222;Merele&8221;

      1. noi le cumpăram tot aşa, de la ţară. le puneam pe dulapul din camera „din faţă” şi le priveam cu se sting parfumat, cu se ridează dar rămân atât de dulci.
        azi… suntem nostalgice amândouă.

  1. „Sunt măr de langă drum şi fără gard.
    La mine-n ramuri poame roşii ard.
    Drumeţule, să iei fără sfială,
    Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.”
    Drumeții tăi unde-s ?

  2. Vremea le-a trecut, dar va veni primăvara şi explozia roz a florilor te va remonta şi-ţi va oferi alternative, poate! Toate sunt trecătoare, filozofic şi uman vorbind! Merele, anotimpurile, viaţa! Totuşi, rămân amintirile, nostalgia, speranţa…

    1. Desigur, toamna e doar o stare. Pentru moment este singurul peisaj care-mi bantuie mintea. Mi s-o trage de la gri-ul ambiant. In orice caz va veni o vreme cand va trebui sa tai marul si sa platez unul tanar langa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s