Ma gandeam ca dadusem peste niste ciudatini diferiti, obisnuiti cu linistea si facand pe dracu’n patru sa si-o mentina in vigoare. Din acest motiv precis – si probabil nu numai – se inconjurasera de trei randuri groase de ce unii numeau cu mandrie „tufisura de calitate superioara” si apoi isi vazusera linistiti, foarte linistiti de treburile obisnuite : presalt(at) fapte la rece, afisurat prezumtii de tot felul, timport(at) si texportat din cele de becluza prioritara – ciudatinii se stiau trecuti prin multe si tocmai din aceasta cunoastere  atat de profunda de sine se tineau departe de problemele inerente tratarii tuturor detaliilor cu aceasi importanta, eliterna ezitare in fata argumentelor supraponderale si a nenumaratilor macarieni, fiecare cu o opinie personala bine definita si o tendinta de surzenie a sistemului semnervos provocata numai si numai in conditii bine stablite, nisipet ravratit de spusele celorlalti si niciodata invers.

In conditiile in care prioritatile se detasasera intr-un mod nu tocmai simbolid si eforturile se focalizasera asupra partilor cu adevarat importante, ciudatinii puteau profita de linistea inconjuratoare cu un cursalt satisfacut pe buze molipsind prin finetea gestului si zenitudinea ambianta rictusul inconjurator.

Si astfel au inceput si gandurile sa se bage in seama. Se auzeau in sfarsit si, in definitiv, tufisura de pe margine le pica manusa.

Acest text a fost scris cu duzina lui Psi.