Cad bucati de astfalt fierbinte peste ganduri deocheate de babe fara dinti.
Lasati deoparte zapezile imaginare, lasati sa se zbantuie printre dintii moi spatii vide, spalate de prea multe ploi, mult prea multe ploi. Dati voie vanturilor sa stearga impresii, lasati in spatele impresiilor pauzele neconsolate, dati drumul ploilor, dati drumul vanturilor, lasati pauzele sa devina amintire. Scapati vremea din mana amestecandu-i anotimpurile, amagind timpurile, mangaiati-le trecerile cu promisiuni desarte, maine devenit ieri in spatele florilor de mar, albelor flori de mar amagite de vreme, consolate doar de vant.
Amagiti-va cu zapezile de altadata, cu zapezile de peste mari si tari, de peste munti, imaginati-va bucatile de astfalt fierbinte deformate de albul florilor de mar, „sa ninga in alb”, visati cu gandul ramas nefapta, priviti zapezile altora, imaginati-va zapezile altora, amagiti-va cu caldura bucatilor de astfalt printre dintii lipsa, pauze, mult prea multe pauze. Bifati trecerea zilelor fara, noptilor fara, lunilor fara, numarati pana la trei si apoi puneti-va cizmele la naftalina, intoxicati moliile cu primejdia gerului, teoretica primejdie a gerului, omorati moliile !
Multumiti-va cu voi printre bucati de astfalt si vremuri amestecate, o veni si vremea iernii zapada viitoare.
Acest articol a fost scirs pentru Psiluneala saptamanii in curs.
Abisuri 
E greu sa ne amagim cu zapezile altora, cand ne cuprinde dorul de mirosul gerului, de durerea obrajului inghetat, de falsul alb-pur cazut din ceruri.
Si totusi, … trece mai usor lipsa.
[…] Au scris psi, oglinda lui erised, adicherish, Vienela, lili3d, Vero, Vladen, Some Words, dia naicu, carmen pricop, Abisurile […]
Nici iernile nu mai sunt ca cele de odinioara! Cum oare sa mai fim noi asemenea celor de odinioara?
In minte insa putem sa traim orice!
Foarte frumoasa aceasta… falsidrama de februarie!
Multumesc ! Eu una cred ca „problema” este tocmai ca noi am ramas cei de odinioara in vreme ce timpurile s-au schimbat …
of, aşa, aşa… usucă-mă. de parcă nu ai şti că iarna este pentru mine o stare continuă de alb. unde ne sunt iernile de altă dată? 😦
Le-am pierdut pe drum, evaporate de atata gri …
Eu vreau să mă amestec cu primăverile, cu soarele și cu mugurii. Cu valurile și nisipul plajelor, cu macii și cu zările albastre. 🙂
Sa inteleg deci ca orice altceva decat iarna alba ?
😀 exact!
Iernile mele de altădată aveau 10 grade în dormitor şi o tuse întinsă până spe vară. Cele de acum scârţâie din încheieturi şi mă înţepenesc de şale. Au şters cu totul din mine bucuria zăpezii, prefer griul şi căldura…
Imi aduc aminte de iernile de la Brasov -27° afara, 3° in casa in jurul unui foc de gaz fara presiune … Si spre seara, o palinca buna. Si totusi … mi-e dor de iernile acelea… Caldura imi place dar nu peste 28°. Ce inseamana obisnuinta ;…
[…] (știu – sună un pic aiurea, să vă fie rușine dacă vă gândiți la prostii ! ) pe Abisurile, nu am apucat să o cunosc suficient de bine pe Sorina și nici pe Cristina din Moinești, Flavius […]