Nu ma opream, apasam, nici nu priveam, simteam doar ploaia, bocancii musteau, vantul batea rece prin umbrela veche – sa tot aiba vreo zece, poate chiar mai multi, cine sa-i mai numere ? – nu priveam, doar apasam lasand hazardul sa faca tot, tot restul. Si hazardul isi facea treaba, asezand culorile in ordinea picurilor si umbrelele in jurul culorilor. Trecea timpul printre noi, aburind ferestre vechi in treacat, noi ne priveam tacuti picurii scursi si inaintam in virtutea hazardului : azi ninge, maine ploua, ieri … ieri fuse si se duse printre picuri si lalele – cuiva chiar ii placeau la fel de mult lalelele si asta era fix pe placul altcuiva – cine sa mai spuna ca hazardul nu-si facea treaba asa cum ar fi trebuit sa si-o faca ?
Era in general un oras ploios dar azi nigea. A naibii intamplare !
Abisuri 
Lasă un comentariu