Cineva spunea undeva ca „toata lumea clefaie like-uri si toata lumea inghite pe nemestecate share-uri „ si eu ma gandeam ca fix diagonala asta ma tulbura cel mai tare. Lumea s-a transformat dintr-o diagonala mica de viteza mare intr-o diagonala mare, cat mai multa si cat mai repede. Problema cu „like” -urile este ca subtiaza. Rau. Si cand devine subtire, subtire de tot, dispare orice urma de veritabil continut. Si cand devine subtire, subtire de tot, celebritatea omoara cu zile cu tot. Mirare? Nu, constatare, traim intr-o ambianta superficiala, de ce am muri altfel?
Pentru ca mi-s incapatanata din fire mi-am zis mai demult sa tin strans la anumite principii. Nu demult am strans un principiu pana n-am mai putut si m-am dus cu principiu cu tot. Sau poate fix pe dos, cu principiul in cauza am ramas. Eu, principiul si o mare bucurie : sa nu ma amestec de tot.
Unul dintre principii l-am numit „scrisul in spirala”, uneori imi reuseste mai bine, alteori mai incerc. Explicitul spiralei? Pura utopie. Si totusi exist prin inconsistenta arcelor. Unele mai mici decat celalalte. Asimetrie perfecta asimilabila soartei. Aparentele insala !
Pentru ca mi-s sunt incapatanata din fire mi-am promis demult sa caut sensul cuvintelor de dimineata si pana seara printre sensurile ascunse de diagonalele celorlalti. Si nu numai printre diagonale, din fericire, caci exista o sumedenie de fapte demne de cuvinte si mai exista si o sumedenie de oameni demni de fapte. Exista desigur si contrariul oamenilor demni de fapte, exista si fapte neinfaptuite si mai exista si ne-faptele si ne-oamenii. Dar asta e o alta poveste.
Si totusi … Despre cele neinfaptuite ca si cat despre ne-oameni sunt de parere ca si o inca ne-fapta – ne-om isi merita dreptul de a deveni odata si odata demne de cuvinte…
Cat timp mai exista speranta sa tot fim.
Abisuri 
imi place constructia textuala. are la baza o argumentatie aparte, tehnici retorice asimilate si redate fain! cat despre principii, nu musai adecvate ideii discursului tau textual de aici, ele mai sunt intr-o masura elastica adaptate unei constextualitati unde expresivitatea se cere lasata sa curga fie si peste albiile principiale. cand e cazul. sarbatori fericite si tie! 🙂
Niste idei in vrac, spiralele mele n-au in general linie. Asta-i buba. Dar incerc sa ma tratez. Cand pot. Cand nu, arunc cu idei in vrac, nu chiar la intamplare. „Pornirea” mi-a fost data de o trista constatare. Era musai sa „zic” ceva pe tema. Multam’ pentru trecere si „urma” am creat o „retorica” din mai multe comentarii, cam pe aceasi tema.
la mine spirala mi-a pierdut postarea de cap de blog! imi arata c-ar fi doua, am renuntat la duplicat si acum cu negativa surpriza constat ca nu mai e deloc! ce-nseamna tradarea, mai ales asta seara, vezi?
asa ca, astept sa-nviu peste doua zile! si tu sa faci la fel! 🙂
Pai e bine, sa inviem atunci, cum spuneam, atata vreme cat mai exista speranta sa tot fim. Sarbatori fericite si tie si Paste Fericit !
nu dau cu like ul. dau cu vorba ca sa fie fapta. diagonelele tale sunt spirale intortocheate pentru unii si linii drepte pentru cei ce te stiu. cred ca si acolo unde par a fi doar linii drepte, simple si clare unii pot gasi diagonale si spirale. mi s- a intamplat. sigur si tie. sa ne pastram spiralele si sa ne cautam diagonalele, cei ce le inteleg ne gasesc ei. cat despre like- uri… vin si pleaca. ca orice moda. probabil…
😉 Imi place cum gandesti ! Am citit astazi niste texte care m-au uns pe inima dovedindu-mi contrariul celor scrise. Spuneam undeva ca nu-mi place deloc „moda” fugii dupa like-uri, concursuri de tot felul cu premii in functie de volum…ul de like-uri. Mi se pare o tendinta gresita, un fel de impuls „gustati din superficialitatea formei”. Acolo vroiam sa bat.
am inteles unde bateai de fapt :). dar fiecare trebuie sa isi ia portia. sau sa dea cu capul. ai dat si te doare te opresti. nu te doare ii dai inainte. habar n-am priceput care e ratiunea acelor tipuri de „concursuri” si de ce conteaza like-urile. dar o fi vreo ratiune.
Ratiunea e … renumele, publicitatea, buzz-ul creat. Nu musai continutul in sine ci faima, gloria. Asta-i „buba”, toata lumea alearga dupa celebritate. Cu cat mai repede cu atat mai bine.
„Lumea” de care aduci vorbire, oare nu suntem NOI ? Acea diagonala mica aflata in deriva, pe cale de a se neantiza prin implozie, nu ne reprezinta?
Cauti „spirala”, diagonala mare…cu totii cautam, din pacate, doar in universul „cunoscut”, prin „simturi”, in mintea subjugata de o educatie iresponsabila, de un sistem retrograd. Desigur, spiralele, diagonalele sunt dincolo…de lucruri, cum dincolo cautam fiecare fara sa stim insa unde se termina cunoscutul si de unde incepe… dincolo. Problemea este ca orice cautare pleaca de la „cunoscut” si acest cunoscut este memorie, sunt tipare, sabloanele in care am tot fost inghesuiti…
La tine eu intrevad acea nevoie de „gasire”…singura reala prin care poti penetra cunoasterea, acea cunostere ce nu are nimic de a face cu acel cunoscut uniformizator.
Prin conceptie eu sunt spiralata. De ceva vreme am „gasit” diagonalele, asa cum zici cumva impinsa de sabloane, curenti, conventii. Si ma joc si eu de ceva vreme cu tendintele astea. Si constat. Ma deformez pe zi ce trece si strig. Un strigat de alarma. Caut o dualitate imposibila. Pe o parte diagonalele pe cealalta spiralele. Utopie?
Insasi dualitatea este utopica, shizoida…
Deformarea…la ce o raportezi? Poate sa fie „formare” in fond. Spuneam undeva…” intoarce lumea s-o poti pune pe picioare”…
Spirala…cu totii suntem prinsi in ea, cu voia sau fara de voia noastra. Faptul in sine al constientizarii, este benefic.
Repet ce ti-am mai spus…a gasi fara sa cauti…este adevarata cunoastere eliberata de prejudecati, de cutume, de reguli…toate straine tie. TU ESTI REGULA ! Nimeni nu are dreptul sa te inregimenteze…Din pacate ne incarceruim singuri…ca doar sclavul perfect este acela ce se crede liber…
Eu sunt propria regula si propria exceptie de la regula. Desigur. Ma doare insa din ce in ce mai tare volumul exceptiilor … celorlalti. Sau poate nu exceptiile ci taman regulile celorlalti. Dar cine sunt eu sa critic regulile sau exceptiile celorlalti? Eu doar constat si incerc sa nu ma contagiez prea tare.
Nu pot ramane indiferent. Existenta nu ma lasa… sunt VIU . Cand vad o nedreptate, o suferinta si nu fac nimic…sunt un las. Cu „simtul ” dreptatii te nasti. Pentru a-l amutii, pentru a-l eluda…trebuie sa faci compromisuri inacceptabile. Ii plang pe toti cei ce pot.
Sa nu te simti lezata…dar de ce iti este frica…nu scapi. Nu trebuie sa fugim de „microb”. Imunitaea inseamna tarie, vigilenta, gandire treaza. Nu te poate contamina cu ce nu esti compatibil, cu ce nu rezonezi.
Probabil ca ai dreptate, nu ma voi „contamina” cu ceva ce-mi este incompatibil. Va trebui sa caut ceva compatibil pentru a supravietui. Nu stiu daca e egoist sau nu sa nu-ti pese de ceea ce se petrece in jurul tau. Nu stiu daca ma bag unde „nu-mi fierbe oala” si spun ceea ce spun in van. Am simtit nevoia sa „ma descarc” si am spus ceea ce am avut de spus. Probabil ca nu va servi la mare lucru. Sau poate va servi. Macar cat o intrebare fara raspuns?
Nimic din ceea ce faci, vorbesti sau gandesti nu este in van.Totul ramane in TOTALITATEA din care si prin care existam.Crezi tu ca vreun gand de-al tau ramane fara raspuns, ca se pierde in neant?…Nici vorba. Fiecare tresarire, fiecare adiere a spiritului ramane inscriptionata in memoria universala si actioneaza asupra ta si a intregului. Eu tot incerc sa vorbesc despre constientizarea acestor acte, despre activarea, despre trezirea gandirii si unirii acerteia cu inima. In acea clipa nu vom mai „alege”, nu vom mai avea „variante”. Totul devine limpede, clar…Esenta se va dezbraca de iluzii. De aceea eu sustin in aceste zile indemnul…”Hristos ne-a inviat !” Acesta este pasul decisiv…gasirea Hristosului in Iisus.
Pe aceeasi lungime de unda vis-a-vis de… like-uri. Like mult spus, ca e de fapt simbolul placutului la modul superficial – nu-i timp de aprofundare 😦
Am bubele mele cu fb-ul in sensul ca iata ce status am avut azi:
„Ce măsură ciudată e like-ul: o poză cu mine strânge zeci, o opinie de-a mea doar câteva.
Oamenii vor să ne vadă, dar nu să ne și „audă” – acesta e adevărul.
Eu nu-mi despart cuvântul de chip, voi de ce o faceți??!”
Cativa prieteni au reactionat, dar timid. Asta dupa ce mi-am setat doua poze: una de profil, alta de fundal, intr-un sunt cu fata si-n alta cu spatele. Ghici pe care au like-uit-o in prostie??! Pe aia cu fata desit to simbolismul era in cea cu spatele…
Pacat. Uneori imi spun „pacat de bruma mea de creativitate, aia care e”. Oamenii vor repede, facil si dupa reteta.
O imagine spune mai multe decat o fraza. Asa se zice. Fraza trebuie citita, imaginea doar privita. Fraza trebuie interpretata, imaginea la fel. Imaginea insa creaza senzatii imediate, fraza necesita un strop de reflectie. Pacat ar fi de multe, cred ca compatibilitatea „sitelor” e esentiala. Nu poti cere lungimi de unde sincrone acolo unde sincronismul nu e posibil. Legat de FB : creaza o dependenta si o superficialitate ingrijoratoare. Chiar vorbesc in cunostiinta de cauza, inainte nu-l foloseam si era mai bine.
Valabil si la mine: inainte nu-l foloseam si era mai bine.
Dar pe langa dependenta am adunat si multa frustrare si mahnire pentru ca am reallizat (inca o data?!?) cat de superficiali sunt oamenii, chiar si cei despre care nu credeam asta…
S-au lasat dusi de val.
Blogul simt ca ramane tot mai pustiu, dar imi aduce aminte ca pe el il am cu adevarat. Restul: puf de papadie.
Si eu m-am lasat dusa si acum trag spre mal. Blogul e malul. Intr-un fel. Cat despre citititori, ii apreciez pe cei care au ramas. Nu cred ca e numai vina „telenovelei” exista o limita in toate. Prea plinul. Uneori e nevoie de o pauza.