Ploua. Din nou. Mocaneste. Dimineata turna. Cineva imi spune ca ceaiul meu e facut din prafuri. Il ascult si sorb in continuare ascultand ploaia. Suna ud pe frecvente joase. Pasarile echilibreaza ansamblul. Privesc laleaua rosie admirandu-i capacitatea de a ramane EA pe timp de ploaie. Pe timp de grindina. Pe orice timp. Vremurile astea intra la apa tragand totul dupa ele. Laleaua insa … Rosul ca protectie impotriva vremurilor. In rest… e verde crud si ud. As fi vrut un alt roman dar alt roman nu mai exista practic. Ultimul dateaza din ’93. Ma intreb cine si mai ales cum decide re-editarea romanelor. Imi lipseste dreptul la opinie. Incetinesc ritmul si gust sub ploaie cateva momente intinse la maximum, sensuri ne-intrate la apa. Culoarea sensurilor? Probabil acel gri murdar considerat uneori bej. Si bejul cu tenta gri protejeaza. Privesc din nou laleaua, rosul ma invaluie stropind ploaia cu esente tari. Dau o pagina si notez (*):
„Mai spui ca totdeauna vor exista stratificari, iar voi nu sunteti raspunzatori de ele. Vor exista lumi suprapuse, inclestate. Stratificarile pe stari sufletesti , pe sete de viata si putere de panda , pe blocaje si randamente: nu ne nastem egali , se pare ca starea naturala a viului este inegalitatea si ura .”
„Tu ai fi bun la un departament de tortura psihologica , stii sa inventezi pedepse, manuiesti cu un glas scazut cuvinte care ard, insinuari, aluzii, ai un rafinament al loviturii prin intonatie.”
„Ii zici ca exista felurite moduri de a te adapta. Pe unii ii napadeste cinismul, altii se adapteaza prin renuntari. Altii insa nu reusesc prin nici un chip si ii paste nevroza.” „
„Ei traiesc inghesuiti sub capacul gandurilor” spunea unul care se despuiase de ganduri.”
„Ai avut multi dascali de iluzii si de lasitati rafinate. Unul singur ti-a zis in fata : nu-ti pot da mai mult decat alfabetul: numai alfabetul a ramas neintinat, ia-ti alfabetul si umbla.”
Ploua si asta e umed si rece. Undeva un proiect are nevoie de sprijinul tau. Daca mai crezi in carte voteaza, poate asa iti vei recapata dreptul la opinie. In sensul tau. In culorile tale. Pentru cei fara culori. Inca fara culori. Stare relativa la o zi. Totul se poate schimba odata si odata. Daca mai crezi in carte, spune si tu mai departe. In felul tau, in culorile tale, in sensul tau. Opinia trebuie sa infranga pana si ploaia… 
(*) citate din romanul „Turnul” de Vasile Andru
Abisuri 
Ma bucuri ca „simti” culorile evenimentelor. Este o vedere spirituala a unor organe extrem de sensibile. Acei ochi de „vazut”…nu de privit.
Am simtit de fapt fara sa vreau sa simt. Asa mi se intampla de fiecae data si atunci notez fiecare senzatie. Laleaua, de exemplu, m-a incalzit. Ploua si era firg, si totusi … A ramas infipta bine de tot senzatia rosului si asta e perfect. Cu astfel de senzatii ramanem, nu?
Eu, pe blogul meu, dau cateva „indicii” asupra nevoii si modului in care putem ajunge sa ne dezvoltam organe suprasensibile cu care sa patrundem in lumea spirituala, la propriu. Nu exista mai multe lumi, sau exista nenumarate lumi, atata timp cat nu le „unificam”, nu le traim ca pe UNA singura ATOTCUPRINZATOARE…
Este un proces de experimentare individuala, pe cat de necesar pe atat de palpitant, misterios, aflat in plina aventura a existentei. Totul este nou, impredictibil, mirobolant…
Nu „merita”…nu mai ai de „ales”, atunci cand apuci sa dai cu „nasul”…pe acolo, cand intrezaresti usa la care trebuie doar sa „bati” si ti se va deschide, sa ceri si ti se va da…
E simplu : opreste-te din cand in cand sa simti.
Sau sa SIMTI… tot timpul…
Ce coincidenţă..tocmai citesc cartea lui Vasile Andru (credeam că n-a auzit nimeni de ea). Momentan sunt la început şi parcă nu înţeleg nimic din ea.
Nici eu nu auzisem de Vasile Andru acum 2 saptamani. Apoi a venit vacanta si nevoia de ceva „nu foarte light”, cautarea printre zecile de carti – vechi de cand lumea, „dinaintea revolutiei” , alegerea „da, Turnul pare destul de profunda” , cititul, intelegerea semnificatiilor, interpretarea, tumultul de senzatii declansate „fix pe placul meu”. Nu este o lectura usoara, este genul de lectura care dezleaga cumva gandurile, scotand creierul din amortire. Este o lectura plina de semnificatii, lucurile nu sunt decat sugerate, exista acea timiditate a autorului de a se lasa „gol in fata lumii” – cel putin asa am interpretat eu stilul – este o lectura fix pe placul meu . Nu vesela, cinica, putin amara…
Înţeleg. Mulţumesc pentru mica „recenzie”, ca să spun aşa. Cuvintele tale îmi declanşează curiozitatea.
😉 spor si multa placere !
[…] randuri sunt un fel de ruga : “re-editati-l […]