Nu mă mai trezeşte nimic
Nici inepţiile dictate de o simplitate-tendinţa
Tendinţa-repede-în-tot-felul-de nuanţe
Nici moliciunea clipei prelungind spaţii
Spaţii odată verzi toate
Nici pauzele
Nici dreptăţile
Şi mai ales nici ne-dreptăţile
Nu mă mai trezeşte nimic
Lucrurile par aşa cum poate chiar sunt
Petrecute toate.
Petrecute toate peste poate
Finalizate toate
Cu punct cu tot
Aproape…
Lucrurile par pe terminate.
Anunțuri
Paaai…s-ar parea ca esti TREAZA ! Cand „realizezi” perfectiunea…imperfectiunii…ESTI ACOLO…
Perfectiunea? Pai cum sa stiu c-am atins-o? Ca eu ma simt fix la polul opus.
Incep sa ma trezesc ..: http://totb.ro/de-ce-se-tem-cei-mai-destepti-oameni-din-lume/
uneori e senzatia asta ce ti se lipeste de piele si suflet ca totul a fost spus, trait, incercat… dar e bine ca trece.
Da, exact, ca nu mai exista adaugare posibila, ca orice virgula ar fi in plus. da, bine ca trece, mai greu e cand trece greeeeu …