Mi-ai pus sandalele sub ochi
Incruntându-mi sprancenele
Am căutat cifrele, am găsit cifrele
Pe la mijlocul căutării, am numărat unităţile
Zecile cu zecile, câteva sute bune
Mă dureau sprâncenele de atâtea sute
Şi limba de atâtea sunete
Şi sandalele „nu şi nu, priveşte-ne până la capăt”
Şi capătul „nu-mi văd vârful că-s infinit”
Şi tot admirând – fomele, nu cifrele –
Am mai trecut o pagină, şi încă una
Până am ajuns la pagina „suport”
„Chemaţi-ne dacă vi s-au termină cifrele
Avem experienţă în genul asta de sfârşit”
N-am chemat, am numărat până s-au terminat
Toate paginile cu sandale cu tot.
(acest articol nu este adevertorial, este o senzatie proprie în fata preturilor)
