Abureala


Ora se scurgea liniştită
Printre nici o urmă de nor
Şi nici o urmă de somn
Cerul se dădea la vale
Un albastru enorm
Lumina înţepa cu ardoare
Creştete, priviri, albul ochiului drept
Muşcatele creşteau vesele la soare
Ideile nu se îngrămădeau,
Întârziau pe drum, motive diverse
Curgeau la vale.


Trei pagini fine şi puţin înghesuite
Se dădeau citite şi deja obosite.
Mintea se desţelenea cu greu în ritm de vara
Iar dimineaţa nu se anunţa
Dimineaţă se ivea ostenită
Buimăcită de lupta de-a ideile striga în gura mare
“Să dăm drumul părerilor
S-o ia la vale”
Pauzele ridicau două câte două degete înţelenite
Ţipând drepturi perimate, drepturi uscate
De atâta ne-situaţie, ideile băteau în verde
Iar vedele, bătut la rândul lui
În cap de soare
Cerea din ora-n ora un drept la amânare
Dimineaţă pe cât de crudă pe-atât de zgribulită
Trecea nechibzuită
Pe cât trecea mai mult
Pe-atât de aburită.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s