Abisuri

În căutarea adevărului interior

Şirete


Îmi leg gândurile cu şirete negre, e vremea şiretelor negre, dincolo de norii groşi, ghete maro de piele întoarsă lasă urme întoarse pe dos, urmele din urma şiretelor, gândurile din urmă urmelor. Număr paşii, un pas, încă un pas, între două intonaţii răsuflate paşii se numără singuri, un picur de pas, încă un picur de pas, ploaia plouă cu paşi şi gânduri legate cu şirete negre, negrul ţiuie înalt, departe e grevă, zgomotele au tăcut, se aude numai ţiuitul şiretelor negre, ploaia gândurilor soarbe doi paşi număraţi de unii singuri, drumuri drepte scurg astfaltui gri şi timpul îşi numără secundele, secunda şapte-sute-şapte îşi aşteaptă picurată rândul, rândul îşi leagă paşii cu şirete negre, e vremea şiretelor negre şi a grevelor neanunţate.

2 răspunsuri la „Şirete”

  1. Avatarul lui Vero

    Mi-ai adus aminte de o replică dintr-un banc vechi: „n-are şireturi, dar e şireată” 🙂

    1. Avatarul lui abisurile

      He, he, deci fix contrariul meu 😉

Răspunde-i lui Vero Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.