Cincisprezece căni


Spunea că-şi petrecuse weekend-ul pe la urgenţe. O tură pe la un “traiteur” chinzesc din ăla de-ţi îndoapă foamea si repede si bine, „la botu’ calului”, doi-trei nemi cu dată de valabilitate expirată – or fi fost făcuţi sambăta trecută? – şi jocul fusese jucat, el personajul principal al unei drame, ea, drama, aşezată pe burtă, “n” poziţii , frecvenţă mare de tăvălire, expunere prin tatonare “să doare cât mai repede şi nu foarte tare”, ea, burta, purtată pe la medici, ei, medicii, cu dignosticul şoptit, vorbe liniştitoare în miez de noapte “nu-i decât o indigestie, simptom frecvent în zilele noastre”, el, pacientul, răpus de nemi, “măcar i-ai savurat la momentul respectiv?”, ei, nemii, făcuţi din cine mai ştie ce, cine mai ştie cum, cine mai ştie (de) când.

Spunea c-o fi fost vreo bacterie prost întreţinută, fuseseră deja câteva scandaluri pe subiect, se găteau nemii pe te miri unde, subsoluri prost întreţinute, lumină pâlpâitoare, apă la găleată, găleată la picuri. Spunea că lumea-i plină de nemi fabricaţi la lighean şi de hamburgeri răs-decongelaţi, o dată, de două ori, de multe ori, „până se sesizează cineva într-un fel sau altul şi cheamă Sanepidul”.

Spunea că-i vina cererii „şi mult şi repede, şi ieftin. Şi mai ce ?”

Spunea că nici fix „pe dos-ul” nu-i de bine,”nu se produc anticorpi“ şi dădea exemplul săpunului “de atâta utilizare mi s-a scobit pielea”.
De la săpun s-a ajuns cu vorba la clor, de la clor la oţet “e mult mai eco-logic dar nu care-cumva să-ţi dea prin cap să-l amesteci cu clor”, de la oţet s-a dus vorba de tartru şi de la tartru s-a trecut la curăţirea maşinii de cafea.

Spunea că a lui maşină e inteligentă “se cere singură curăţată” la fix o sută de porţii. Şi mai spunea că-şi curată maşină la fix două săptămâni şi că nu bea cafele decât în weekend “în medie cam 15 cafele de persoană sâmbăta şi cam la fel duminica”.

Spunea că nu-i rezonabil dar că-i mult prea simplu “torni cam opt sute de grame de cafea boabe, pui apă şi când ai chef apeşi pe buton “să se facă” „.

Îl ascultam şi-mi spuneam că simplicitatea-şi are până şi ea limitele ei, tangibile, măsurabile prin viciile generate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s