Este linişte pe sub scândura uzată a mesei
Cuvintele de legătură dintre aşchii
Şi-au pierdut sensul
Şi-au pierdut şirul
Cuvintele de legătură dintre aşchii
Au schimbat consistenţa aşchiilor
Făcând aşchia plumb
Şi plumbul glonţ.
Eu nu m-aş fi împiedicat deloc
Nici de cuvinte
Nici de consecinţe
Eu aş fi atins pur şi simplu scopul
Cu mijloace cu tot
Dar n-a fost să fie
Aşa c-a ieşit puţin altfel
Aschiile n-au devenit niciodată scândură
Cuvintele de legătură au fost trase la răspundere
Iar plumbul-glonţ a lăsat o mică gaură
Cât să-mi amintesc
De aşchiile odată scândură
De mijlocul odată scop
De sensul odată şi odată intoarcere.
Explicatie : am scris undeva „ca şi atac” şi un comentator binevoitor şi foarte bun cunoscator al limbii m-a pus la colţ spunând “ce să facem. luăm apărarea limbei române şi a altor cestiuni de genul acesta. încercăm să fim ludici. e central uneori.”
Eu am tras concluzia care se cuvenea şi a ieşit ce a ieşit.
Desigur, şi -ul era un pic prea mult dar uneori „traduc” ad-literam. Aşa e cand eşti pe niciunde. Sau pe peste tot ?
Lasă un răspuns