Abisuri

În căutarea adevărului interior

Resturi


N-am nici o părere, nici o intenţie, ascult zgomotul lumii între două aplauze şi cinci lacrimi – nu trag linii, nu trag concluzii, nu trag clopote, ascult, citesc şi tac, n-am păreri, nici intenţii, nici direcţii, tendiţele-s plate, una cu praful cuvintelor, n-am cuvinte, n-am silabe, nici puncte n-am, am doar timp şi nu ştiu dacă-i situaţia ideală stării. E o stare care dă să plouă, ar ploua dar nu poate, ar da să asfinţească, ar asfinţi dar nu se dă dus, ar da să dea dar nu mai are ce, i-au murit şi cuvintele, şi impresiile, şi senzaţiile, şi intenţiile….

N-am nici o părere, nici o intenţie, n-am decât timp de pierdut.

4 răspunsuri la „Resturi”

  1. Avatarul lui Oana
    Oana

    Bun și ăsta câteodată…

    1. Avatarul lui abisurile

      Desigur, e chiar vital.

  2. Avatarul lui Lavinia Humeniuc

    As putea spune ca nici eu nu am nici un gand, nici o concluzie, poate doar o linie care se chinuie sa se traga definitiv.

    1. Avatarul lui abisurile

      Am tendinta de a crede ca definitivul e doar o stare care trece. Cu timpul.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.