2 gânduri despre „E încă vară şi totul e permis …”
Te arde tăciunele? Simţi cum te goleşti, în flăcări, de ale tale? Nu, nu-s visele arzând, sunt lacrimile uscate după ultima înfrângere. Am urmat drumul pietrei crescând şi am găsit lumina. Căldura asta infernală mă taie în bucăţi şi mă spitalizează în cerceafuri ude. Vino cu mine până-n asfinţit, acolo totul se răcoreşte, iar cortina cade. Ne vom cunoaşte-n profunzimile gândurilor. Doar să clipeşti şi-ţi aştern la picioare toamna. Hai, nu te mai codi atâta. Timpul, nu-l pot opri în veşnicii-n cadran. Cât timp te mai aştept, spune? Uite, mă aşez pe nisipul din faţa casei tale….Vara, totul e permis, dar să ştii că trece…
Mai, tu m-ai dat gata. E voie dupa cortina? Nu mai astepta, paseste, vor exista mereu pietre si scrum cum vor exista mereu pasi. Directia depinde de tine. Stiu ca trece , de unde si impulsul acum, la „aproape capatul”. Nu este infrangere este etapa. Imi aleg mereu pasii celorlalti.
Abisuri 
Te arde tăciunele? Simţi cum te goleşti, în flăcări, de ale tale? Nu, nu-s visele arzând, sunt lacrimile uscate după ultima înfrângere. Am urmat drumul pietrei crescând şi am găsit lumina. Căldura asta infernală mă taie în bucăţi şi mă spitalizează în cerceafuri ude. Vino cu mine până-n asfinţit, acolo totul se răcoreşte, iar cortina cade. Ne vom cunoaşte-n profunzimile gândurilor. Doar să clipeşti şi-ţi aştern la picioare toamna. Hai, nu te mai codi atâta. Timpul, nu-l pot opri în veşnicii-n cadran. Cât timp te mai aştept, spune? Uite, mă aşez pe nisipul din faţa casei tale….Vara, totul e permis, dar să ştii că trece…
Mai, tu m-ai dat gata. E voie dupa cortina? Nu mai astepta, paseste, vor exista mereu pietre si scrum cum vor exista mereu pasi. Directia depinde de tine. Stiu ca trece , de unde si impulsul acum, la „aproape capatul”. Nu este infrangere este etapa. Imi aleg mereu pasii celorlalti.