Abisuri

În căutarea adevărului interior

Neputinţa clipei


Se îmbrăca în neputinţa clipei

Privind tăcută spaţiul dintre două cuvinte

Vidul umplea spaţiul cu pauzele

Dintre cele două cuvinte

Cădeau stropi grei între spaţii

Se umpleau cuvintele

Cu ploaia dintre două spaţii

Plouau spaţiile cuvintele şiroaie

Se îmbrăca în neputinţa spaţiului

Privind tăcută timpul dintre două cuvinte

Era un timp mat, mat-pauză

Un timp utopic

Dăduse drumul viselor şiroaie

Ploua între două timpuri

Cădeau cuvintele stropi

Şi stropii spaţii

Mirosea a vise putrezite de ploaie

Se amestecau convingeri

O convigere roz cu una verde

Se închideau ochii şi se imaginau

Alte convingeri

Alte nuanţe

Alte timpuri

Alte ploi…

Se îmbraca în neputinţa clipei

Şi ploua şi ea odată cu timpul.

2 răspunsuri la „Neputinţa clipei”

  1. Avatarul lui Poteci de dor

    Cuvintele sunt neputincioase în faţa acestei „neputinţe” a clipei….

    1. Avatarul lui abisurile

      De cele mai multe ori e greu de transpus in cuvinte. Exista stari imposibil de transpus in cuvinte. Exista unele imagini care le pot defini partial. Cam atat..

Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.