Se îmbrăca în neputinţa clipei
Privind tăcută spaţiul dintre două cuvinte
Vidul umplea spaţiul cu pauzele
Dintre cele două cuvinte
Cădeau stropi grei între spaţii
Se umpleau cuvintele
Cu ploaia dintre două spaţii
Plouau spaţiile cuvintele şiroaie
Se îmbrăca în neputinţa spaţiului
Privind tăcută timpul dintre două cuvinte
Era un timp mat, mat-pauză
Un timp utopic
Dăduse drumul viselor şiroaie
Ploua între două timpuri
Cădeau cuvintele stropi
Şi stropii spaţii
Mirosea a vise putrezite de ploaie
Se amestecau convingeri
O convigere roz cu una verde
Se închideau ochii şi se imaginau
Alte convingeri
Alte nuanţe
Alte timpuri
Alte ploi…
Se îmbraca în neputinţa clipei
Şi ploua şi ea odată cu timpul.
Cuvintele sunt neputincioase în faţa acestei „neputinţe” a clipei….
De cele mai multe ori e greu de transpus in cuvinte. Exista stari imposibil de transpus in cuvinte. Exista unele imagini care le pot defini partial. Cam atat..