Ce frântură mi-ar place să fiu ?


Mi-a spus că-şi face nişte bani de buzunar împărţind priviri jucăuşe şi zâmbete la comandă.Nu era expert în vinuri, avea doar nevoie urgentă de bani. M-am gândit că ar fi putut împărţi cărţi. Sau gânduri. Sau orice altceva. Nu-l vedeam asortat cu vinul, el se vedea asortat cu orice atâta vreme cât se asorta pe ceva bani. M-am gândit dacă m-aş putea asorta la orice şi mi-am spus că nimic nu-i mai puţin sigur. Dar despre asta am mai spus şi nu e rost să mă repet.

Imaginându-mi-l împărţind zâmbete şi prospecte mi-am adus aminte de proiectul „ăstora de pe aici”. Politicieni rupţi de realitate. Aşa li se spune. Ei spun că nu-s rupţi de tot dar nu-i crede nimeni. Nici măcar sondajele nu-i mai cred, se dau rupte de ei şi de linia lor cu sens ambiguu. Au declarat că vor să schimbe impresia opiniei publice şi pentru asta ar face orice. I-au arătat pe un post de televiziune cum s-au petrecut lucrurile. Una s-a dat casieriţă la un supermarket – se pare că e la modă să te dai casieriţa în supermarket, e o experienţă socială interesantă. După o zi întreagă petrecută pe post de casieriţă într-un supermarket tipa s-a declarat complet schimbată. A spus că nu şi-ar fi imaginat niciodată lumea astfel. Nu atât de grea. ridicase marfă de circa o tonă şi schimbase o mulţime de priviri jucăuşe. Sau poate nu toate atâta de jucăuşe. Numărase restul în privirea oamenilor, uneori îi dăduse cu plus, alteori nu. M-am gândit că ar fi putut rămâne casieriţa, îi stătea bine cu bonetă aia roz. N-a fost să fie cum mi-aş fi dorit eu, s-a întors la viaţa ei cu impresia că şi-a făcut o faptă bună. Poate chiar avea dreptate, poate chiar avea nevoie de-un moment din existenţa altora pentru a-şi aprecia propria existenţa. A spus că a fost o experienţă reuşită, genul de experienţă care te apropie de oameni. Ascultând-o m-am întrebat cum făcuse de se îndepărtase într-atât de oameni încât simţise nevoia unei frânturi dintr-o viaţă complet perpendiculară. Mi-am spus că toţi ne îndepărtăm, unii mai repede, alţii mai puţin repede. Nu ştiu dacă e de apreciat sau nu experienţa frânturii perpendiculare. Poate că sunt prea îndepărtată pentru a avea gândurile limpezi, de multe ori mi se întâmplă să mă înşel. Judec prea des oamenii după chipul şi asemănarea mea.

M-am gândit ce frântură mi-ar place să fiu. Cât de perpendiculară. Cât de lungă. Cât de profundă.

Încât mă mai gândesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s