Ce frântură mi-ar place să fiu ?


Mi-a spus că-şi face nişte bani de buzunar împărţind priviri jucăuşe şi zâmbete la comandă.Nu era expert în vinuri, avea doar nevoie urgentă de bani. M-am gândit că ar fi putut împărţi cărţi. Sau gânduri. Sau orice altceva. Nu-l vedeam asortat cu vinul, el se vedea asortat cu orice atâta vreme cât se asorta pe ceva bani. M-am gândit dacă m-aş putea asorta la orice şi mi-am spus că nimic nu-i mai puţin sigur. Dar despre asta am mai spus şi nu e rost să mă repet.

Imaginându-mi-l împărţind zâmbete şi prospecte mi-am adus aminte de proiectul „ăstora de pe aici”. Politicieni rupţi de realitate. Aşa li se spune. Ei spun că nu-s rupţi de tot dar nu-i crede nimeni. Nici măcar sondajele nu-i mai cred, se dau rupte de ei şi de linia lor cu sens ambiguu. Au declarat că vor să schimbe impresia opiniei publice şi pentru asta ar face orice. I-au arătat pe un post de televiziune cum s-au petrecut lucrurile. Una s-a dat casieriţă la un supermarket – se pare că e la modă să te dai casieriţa în supermarket, e o experienţă socială interesantă. După o zi întreagă petrecută pe post de casieriţă într-un supermarket tipa s-a declarat complet schimbată. A spus că nu şi-ar fi imaginat niciodată lumea astfel. Nu atât de grea. ridicase marfă de circa o tonă şi schimbase o mulţime de priviri jucăuşe. Sau poate nu toate atâta de jucăuşe. Numărase restul în privirea oamenilor, uneori îi dăduse cu plus, alteori nu. M-am gândit că ar fi putut rămâne casieriţa, îi stătea bine cu bonetă aia roz. N-a fost să fie cum mi-aş fi dorit eu, s-a întors la viaţa ei cu impresia că şi-a făcut o faptă bună. Poate chiar avea dreptate, poate chiar avea nevoie de-un moment din existenţa altora pentru a-şi aprecia propria existenţa. A spus că a fost o experienţă reuşită, genul de experienţă care te apropie de oameni. Ascultând-o m-am întrebat cum făcuse de se îndepărtase într-atât de oameni încât simţise nevoia unei frânturi dintr-o viaţă complet perpendiculară. Mi-am spus că toţi ne îndepărtăm, unii mai repede, alţii mai puţin repede. Nu ştiu dacă e de apreciat sau nu experienţa frânturii perpendiculare. Poate că sunt prea îndepărtată pentru a avea gândurile limpezi, de multe ori mi se întâmplă să mă înşel. Judec prea des oamenii după chipul şi asemănarea mea.

M-am gândit ce frântură mi-ar place să fiu. Cât de perpendiculară. Cât de lungă. Cât de profundă.

Încât mă mai gândesc.

Anunțuri

Autor: abisurile

In cautarea adevarului interior

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s