Apăsa secundele cu greutatea gândurilor, secundele plezneau una câte una. Dispăreau secundele, el nu se regăsea în spatele secundelor. Nu avea timpul necesar reconstrucţiei. Se lua incomplet, îşi aduna rămăşiţele una câte una şi apoi răsufla la fel de incomplet, din ce în ce mai apăsat.
Aproape se terminase.
Abisuri 
Lasă un comentariu