Abisuri

În căutarea adevărului interior


Îi dăduseşi întâlnire la şapte, nu venise, îi imaginaseşi lipsa în fel şi chip. Priveai spaţiul liber şi-ţi părea rău că nu mai existau ghirlandele de altădată. Atunci mirosea a portocale pe sub mâna, tot atunci trecuse şi mama pe sub pom şi tu deschiseseşi ochii prea devreme, un pic prea devreme.

3 răspunsuri la „Cum l-am omorât pe Moş Crăciun”

  1. Avatarul lui Iosif Strasbourg
    Iosif Strasbourg

    Asa cum nu exista „Mos craciun”, nu exista nici „prea devreme” ori prea târziu. Timpul, spatiul si materia, sunt plasmuiri ale programelor subconstientului.

    1. Avatarul lui abisurile

      Pe atunci, fix cu o secunda inainte, exista … Si deodata n-a mai fost. Traim pentru ca avem incredere in viitor. Eu, in acel moment, nu mai am avut …

  2. Avatarul lui Iosif Strasbourg
    Iosif Strasbourg

    Da, momentele, clipele, secundele, sunt adeseori eterne, atemporale.

Răspunde-i lui Iosif Strasbourg Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.