Abisuri

În căutarea adevărului interior


Ce ciudat e să te recunoşti ca personaj într-un şir de cuvinte. Într-un şir de fapte să-ţi recunoşti faptele, propriile cuvinte. Propriile trăiri. Propriile emoţii. Propriile greşeli. Ce ciudat e să te bucuri că ai fost, că ai trecut, că ai reacţionat. Că n-ai reacţionat. Că ai ras. Că ai zâmbit. Că ai manipulat. Că ai trecut cu vederea. Că n-ai pus la inimă. Că n-ai pătruns. Ce ciudat e să realizezi cum e să ţi se pună totul pe tavă. Verbele. Conjugările. Virgulele. Spaţiile. Conversaţia. Incompatibilităţile. Diferenţele.

Ce ciudat e să doreşti să redevii.  Fără explicaţie.„re-fii”.

2 răspunsuri la „Ce ciudat e să te bucuri că ai fost”

  1. Avatarul lui nirvanadream

    Din pacate, de cele mai multe ori, ramane doar senzatia de „ciudat” deja-vu, caci n-avem curajul necesar sa „redevenim”, sa „re-fim”

    1. Avatarul lui abisurile

      Nu ştiu, uneori îmi spun că aş avea curajul” să”. Alteori îmi spun că aberez. Cineva spunea că e mai bine să laşi amintirile acolo unde sunt. Să nu încerci să le învii, să le retrăieşti. Nu mai eşti acelaşi, contextul e altul.

Răspunde-i lui nirvanadream Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.