Ce ciudat e să te bucuri că ai fost


Ce ciudat e să te recunoşti ca personaj într-un şir de cuvinte. Într-un şir de fapte să-ţi recunoşti faptele, propriile cuvinte. Propriile trăiri. Propriile emoţii. Propriile greşeli. Ce ciudat e să te bucuri că ai fost, că ai trecut, că ai reacţionat. Că n-ai reacţionat. Că ai ras. Că ai zâmbit. Că ai manipulat. Că ai trecut cu vederea. Că n-ai pus la inimă. Că n-ai pătruns. Ce ciudat e să realizezi cum e să ţi se pună totul pe tavă. Verbele. Conjugările. Virgulele. Spaţiile. Conversaţia. Incompatibilităţile. Diferenţele.

Ce ciudat e să doreşti să redevii.  Fără explicaţie.„re-fii”.

2 gânduri despre &8222;Ce ciudat e să te bucuri că ai fost&8221;

    1. Nu ştiu, uneori îmi spun că aş avea curajul” să”. Alteori îmi spun că aberez. Cineva spunea că e mai bine să laşi amintirile acolo unde sunt. Să nu încerci să le învii, să le retrăieşti. Nu mai eşti acelaşi, contextul e altul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s