La „Leu”


Minunat. M-am mutat preţ de câteva secunde în secolul tău. În Iaşul vremurilor tale. Desigur, există interpretarea şi asta este îţi este tot farmecul. Îmi trăiam parcă, odată cu secolul tău, vara mea, teii din Cotroceni. Vremurile acelea în panta troleibuzului 71. În staţiile acelea mâncate de timp. Cu oamenii aceia grăbiţi să schimbe veacul.

Mă căţărasem într-o zi pe blocul acela gri şi privisem cum se schimbă veacul. Veacul nu se schimba peste noapte, erau mulţi care ţineau cu dinţii de veacul lor. Sosise vremea minerilor şi se dăduse foc la secol. Nu vroiam să înţeleg nimic, atunci, acolo. Secolul tău îl luam aşa cum pica. Lent. Obosit de atata tranziţie. Priveam străzile şi fumul oamenilor şi-mi trăiam visele căţărată acolo sus. Nu simţeam decât fumul, dens şi veacul pe ducă. Mă mutasem preţ de câteva secunde într-o vară prăfuită. Era cald, foarte cald, apa avea viermi şi noi închideam ochii să nu vedem viermii. Ei ieşeau prin găurile acelea mici şi se hlizeau la noi, noi ne mulţumeam că curge. Călâie. Rece. Era cald, foarte cald, picasem un examen, picasem două examene, picasem trei examene. Trecea veacul hotărât de alţii şi eu priveam tranziţia mirosind a tei. Era atât de bine. Inconştient, dar bine.

Un gând despre &8222;La „Leu”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s