Nu mai există cuvinte. Nu mai există semne. Nu mai există direcţii. Există doar un şir monoton de dimineţi gri. Nu am. Nu am avut. Nu ştiu când voi mai avea. Poate mâine.
Azi s-a anunţat un aer sec. Din ce în ce mai sec. E vina anticiclonului. E întotdeauna vina cuiva. Ascult previziunile cu inima la gură. Poate, cine ştie. Ascult prognozele în buclă. Cine poate ştii? Se perindă comentatori, se anunţă moartea gri-ului. Cine să mă credă în basme povestite în buclă?
Afară cad zile doborâte de noapte . Nu am. Nu am avut. Nu ştiu când voi mai avea. Sigur nu azi.
Sunt. Uneori e atât de gri. Aproape tot timpul. În afară de august.
Lasă un răspuns