Unele lucruri sunt imprevizibile. Neaşteptate. Apar, te învăluie, dispar. Uneori te afli doar acolo, în momentul potrivit, la locul potrivit. Pur şi simplu te afli. Pur şi simplu treci. Fără gânduri, fără planuri, treci, priveşti, te întrebi dacă „nu cumva”, te uiţi la oamenii aceia mulţi şi îţi aştepţi bagajele.
Te mai întrebi încă o dată dacă nu cumva, mai tragi puţin cu privirea să-ţi faci o a doua părere, o a treia părere şi tot aşa până totul devine o certitudine. Certitudinea ta, locul acela strâmt şi înghesuit între semnul întrebării şi semnul exclamării. Mirarea îţi deschide porii, ochii, gândurile. Priveşti banda goală şi mulţimea aceea de oameni din jurul benzii goale şi-ţi spui că e momentul, momentul acela în care nu există întrebări, momentul în care fapta are prioritate. Te apropii şi întrebi dacă se poate. Desigur că se poate. „Să nu-ţi tremure degetul” îţi spui, te strâmbi şi apeşi.
Unele lucruri sunt imprevizibile. Neaşteptate. Apar, te învăluie, dispar. Uneori te afli doar la momentul potrivit, în locul potrivit. Pur şi simplu te afli.
Sursa foto: sportnews.
Abisuri 
Minunat, m-am trezit emotionata, bine ca nu trebuie sa mai apas pe vreun buton.
Atat de fireasca Simona, pe cat ii sunt talentul si munca si jocul pe teren.
Da, simpla si umana.