Lumea asta e atât de sus
Şi atât de departe
Încât uneori mă pierd
Undeva la mijloc …
Îţi aduci aminte?
Eram agăţaţi cu un cârlig
De capătul cel mai de sus
Şi încercam fără să ştim
Să ne dăm de capăt
Tot încercând fără să vrem
(De la înălţimea aceea
Lucrurile păreau simple
Şi mici
Şi noi confundam starea lucrurilor
Cu mărimea lucrurilor)
Generalizam fără măsură
Oamenii
Faptele
Lucrurile
Capetele
Nu existau măsuri acolo sus
Nu existau decât posibilităţi
Fără măsură
Lumea asta e atât de sus
Şi atât de departe
Încât există pierderi
Neplanificate
Tu te-ai pierdut de mine
Fără să ştiu când
Fără să ştiu de ce
(Am o vagă bănuiala
Dar nu mai îndrăznesc nimic
Nici măcar cuvântul)
Iar eu …
Eu am rămas agăţată de posibilităţi
Cu cârlig cu tot.








Răspunde-i lui sweet & salty… psihologul de serviciu Anulează răspunsul