Balena


Parcă-aş fi vorbit eu. Ca să vezi ! Şi mie mi s-a făcut frică de balene. De când am realizat cât de mult oxidează sucul gastric. E indicat să ieşi din când în când să vezi ce face „lumea a treia”. Sau a doua. În fine,  să vezi ce face lumea aia pe care toată lumea o arată cu degetul. Dacă nu ieşi să vezi ce şi cum rişti să te strici. Adică să rămâi în circuit închis, tu cu regulile idioate ale celorlalţi.

Eu eram cât pe ce să mă stric când a trebuit să plec în vacanţă. Acasă. Acolo la lumea numărul doi, acolo unde balena n-a înghiţit chiar totul. Nu chiar pe toţi. Acolo unde există prieteni descurcăreţi dispuşi să te ajute într-un moment să zicem … mai dificil. Neaşteptat şi dificil. Lumea aceea numărul doi pe care mare parte dintre locuitorii ei o arată cu degetul. Să fie vina balenei? A sucului gastric?

E bine să ieşi din când în când să vezi ce şi cum. Eu am ieşit mai de voie mai de nevoie săptămâna trecută. M-am urcat într-un avion mare şi plin ochi şi-am coborât şase ore mai încolo. Undeva nu departe de ecuator. Vedeam linia pe hartă şi nu-mi venea să cred  „ce dracu caut eu aici ?” Apoi mi-am adus aminte de balenă şi de sucul gastric şi m-am dat jos din avionul ăla mare cu valiza în spinare. Mi s-au părut ciudate toate : şi scările acelea imense care dădeau direct pe pistă şi căldura aia de te înghiţea cu valiză cu tot şi lipsa climei, a scărilor rulante, a multor altor chestii… M-am înghesuit într-o maşină portocalie împreună cu alţi patru ca mine, înghesuiţi si ei, am străbătut tot praful ăla, toate trotuarele alea lipsă, toti oamenii aceia mulţi şi dezordonaţi, am ajuns la un hotel în centru şi deodată am încetat să mai respir. Mirosea a mochetă umedă, îmbâcsită. Mi-era jenă să mă ţin de nas, mi-era jenă de oamenii aceia care mă fixau fara sa ma inteleaga. Am dat vina pe sucul gastric, mi-am dat drumul la nas şi m-am lăsat înghiţită de balenă. Altă balenă.

Acum relativizez şobolanii ăiă morţi de pe tarabe, am întrebat şi mi-au spus că ei fac diferenţe între “şobolanii de gunoaie” şi “şobolanii de plantaţii”.

Eu nu mai mi-am imaginat nimic, mă obişnuisem deja cu noua balenă.

4 thoughts on “Balena

  1. Ce fain e când ne recunoaștem frații și surorile de suflet, nu-i așa?

    Am, însă, o obiecție🙂 Eu nu am vrut să spun că mi-e frică de balenele reale, chiar deloc; de fapt, îmi plac animalele ăstea, sunt mari, maiestuoase și surprinzătoare. Am o viziune romantică despre ele. Mă sperie doar ideea de blocaj într-un spațiu închis, din care nu există ieșire, fiindcă, nah, devii un obiect digerabil, plutești în sucurile gastrice și te topești într-o masă materială, habar n-am! Dar nu știam despre istoria cu sucurile gastrice oxidate…

    E foarte amuzant textul tău străbătut de balene, nici nu știu cum de am scos monstrul ăsta din mine, care acum te-a inspirat pentru atâtea rânduri și comparații.

    Se zice că oamenii-călători știu să ia lucrurile în propriile mâini, să modeleze lutul din locurile pe unde calcă, să fie curajoși și să nu aibă insomnii noaptea, în hotel.

    1. Balena mea e metafora spaţiului închis. Poate că ar fi trebuit ales cumva altceva, mai puţin drăgălaş. Sau poate că nu, că tocmai bi-valenţa asta ne induce în eroare. Ne asemănăm pentru că vedem lumea de departe. Adică o vedem prin prisma altor posibilităţi. Atâta vreme cât nu ieşi din carapace ai impresia că totul e negru. Sau că totul e alb. În fine. Eu sunt excepţia omului călător, cel puţin din punct de vedere al insomniilor😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s