Mă gândeam să-mi lipesc pleoapele cu scotch şi apoi să uit unde am pus scotch-ul. Să trag fermoarul la draperii şi apoi să-l las să se strice. Să ard becul voluntar, să mă sufoc de atâta întuneric. Mă gândeam prea mult, altă explicaţie n-am găsit. La dracu’ cu toate ceasurile deşteptătoare !
Și la dracu cu toate insomniile…m-am săturat de ele…
Şi eu, tocmai de aceea .. trebuie.
in rest pace…
Că de tot restul se ocupă alţii. Gândurile … Bun venit !
Decât scotch, mai bine Baileys Irish Cream- e singura băutură ‘mai tare’ pe care o suport…
Bună dimineața…la prânz!
Hi, hi, hi, ( că „ha , ha , ha” ar suna prea cinic şi de fapt chiar mă amuz) căci eu mă refeream la scotch-ul ăla care lipeşte. Dar şi whisky-ul se asortează la context şi la … situaţie cu toate că eu le cam spun pas în condiţiile în care ameţeală nu face casă bună cu oboseală, mai ales la începutul unei minunate zile de lucru 😉 Bună să-ţi fie ziua !
Am bănuit că te referi la…acel lipici, dar azi am avut chef să fiu și eu ‘interesantă’ :), de asta am divagat…puțin. Abia acu începi tu ziua de lucru?? Vai, vai, vai!
Spor în toate!
Azi e liber „aici”. Dacă nu m-ar fi trezit pisica pe la şapte aş fi putut spune că am dormit până la nouă. Dar m-a trezit pisica pe la şapte aşa că am dormit pe unde scurte până la nouă. Fain a ieşit. Interesant de-a dreptul.
(OBS : era vorba de o zi de lucru in general)
Ouch… cu imaginația mea… mi s-a făcut pielea de găină gândindu-mă la pleoape lipite…. mai bine liniște, întuneric și oi…. multe oi moi…. pufoase și albe și lente…. cu ochii mari, hipnotici care spun Dormi… Dormi… Dormi… Ahhhhhhh (am căscat) 🙂
😉 La tine văd că funcţionează, la mine mai greu. Voi încerca hipnoza, să mă scoată niţel dintr-ale mele şanţuri.
🙂