Insomnia (2)


Sting lumina, mă aşez în pat, aranjez perna, pun capul pe pernă, trag plapuma pe cap, întorc capul spre stânga, întorc capul spre dreapta, întorc capul iar spre stânga, aranjez perna, aranjez plapuma, aranjez capul, trag de pernă, trag de plapumă, aprind lumina, trag de mine.

Între o pernă, o plapumă şi-un pat număr oi. O buclă în bucla buclei încurcată rău în iţe, dar ce iţe, căci există ciobani şi ciobani şi ciobanul ăsta pare mai cu moţ. De la atâtea oi i s-o trage căci altă explicaţie mai explicaţie nu s-a găsit. Între o pernă, o plapumă şi-un pat număr oi continui să număr oi, da, multe, multe oi, de nu se mai termina oile. Din obişnuinţa oilor încep sa număr şi oamenii şi trenurile şi staţiile şi, mai ales, orele … Între două ore port conversatii… În genul asta de conversatie în general ştii de unde pleci dar nu ştii niciodata unde ajungi. Aşa şi cu insomnia, te gândeşti că nu vrei să te gândeşti şi ajungi să-ţi aduci aminte de câte şi mai câte. Şi atunci te trec fiorii şi te întorci pe partea cealaltă „sperând că”. Şi tot speri de nebun până când sună ceasul şi atunci îi spui că, „oh, a câta oară” ai sperat degeaba.

Teoria spune să te ridici din pat şi să „ieşi din buclă”. Să nu cauţi cu lumânarea, să atragi doar, „să faci să vină”. Aşa spune teoria. Mie mi-e frică însă de orele alea care trec prea repede şi mi ales de ora „aceea” care sună deşteptarea. Şi pentru că mi-e atât de frică, rămân stana de piatră, prizonieră patului.

(acest articol va urma cursul comentariilor, îmbogăţindu-se)

12 gânduri despre &8222;Insomnia (2)&8221;

      1. Mie-mi spui? Din obişnuinţa oilor număr şi oamenii şi trenurile şi staţiile şi, mai ales orele. Mi-ai dat o idee super făină, voi completă articolul cu schimburile de idei din comentarii.

      2. Să vedem de iese de-un roman. În general ştii de unde pleci dar nu ştii unde ajungi. Aşa şi cu insomnia asta, te gândeşti că nu vrei să te gândeşti şi ajungi să-ţi aduci aminte de câte şi mai câte. Şi atunci te trec fiorii şi te întorci pe partea cealaltă „sperând că”. Şi tot speri de nebun până când sună ceasul şi atunci îi spui că, „oh, a câta pară” ai sperat degeaba.

    1. Am înţeles că aşa e bine să faci. Să te ridici din pat şi să „ieşi din buclă”. Să nu cauţi cu lumânarea somnul, să-l atragi doar, să-l faci să vină. Aşa spune teoria. Mie mi-e frică însă de orele alea care trec prea repede şi mi ales de ora „aceea” care sună deşteptarea. Şi pentru că mi-e atât de frică, rămân stana de piatră, prizonieră patului.

  1. propria bucla înnodata in propriul ei neinteles al lucrurilor, poate de atata numarat. se lasa moale pe o parte si incepu sa se gandeasca unde ramasese cu numaratul. tot ii iesea ciobanul in fata ochilor. ce cioban…

    1. O buclă în bucla buclei încurcată rău în iţe, dar ce iţe, căci există ciobani şi ciobani şi ciobanul ăsta pare mai cu moţ. De la atâtea oi i s-o trage căci altă explicaţie mai explicaţie nu s-a găsit. Continuăm să numărăm, poate-poate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s